Fotografii frumoase, vechi, amintirile mamei de care nu s-a despărțit niciodată, toate revin ,provocator ,acum ,după atâta timp....Stări melancolice care răzbat peste ani mulți, la o vârstă când timpul trecut apare cu valoarea intrebărilor nepuse și când pentru a nu uita cel mai bun remediu ar fi scrisul....Ambrosiu Crețu este străbunicul meu,născut prin 1838.undeva aproape de Satu Mare,,sau Carei. .Acolo unde tatăl său era preot, poate chiar in prima sa parohie,la Piscolț. Povestea ar trebui să înceapă în anul 1800 ,când a vazut lumina zilei acest preot Georgiu Crețu,tatăl nu numai al lui Ambrosiu dar a încă cel puțin sapte copii. Pâna una-alta,de la 1800 trecem repede la 1900,apoi la 2000 plus încă 20 de ani...Și la peste 200 de ani, simt că pentru mine viata acestei familii mă obligă la o re-cunoaștere a unor structuri sufletești probabil de conexiune ,convergente cu descoperirea unor răspunsuri nerostite ,peste timp. Adică despre rădăcini de arbori , genealogici,, crescuți prin istoriile noastre ,cunoscute de prin carți,uneori ziare sau reviste,dar și primite ,oral,ca povești de viață.
1926. La ceas tihnit si luminos de siestă,avocatul Ambrosiu Crețu citeste ziarul pe veranda casei sale de pe strada Română nr 11 din Beiuș. Sever(n.1870-1930),fiul său ,un viticultor pasionat și celibatar convins, i-a adus un pahar din producția proprie păstrată în pivnița generoasă a casei părintești . A parcurs scările dus-întors din pivniță fluierând, dovadă că și-a păstrat pofta și bucuria neispitită de culoarea frumoasă rubinie a vinului. A studiat agronomia la Cluj în perioada când orasul se moderniza,când dispăreau turnurile medievale si străzile se lărgeau pentru trăsuri și automobile.
Fotografiile ni-l arată ca pe un tânăr frumos și bine facut,mândru în uniforma sa de student sau de honved...Astfel l-am însoțit prin scolile lui din Cluj, în incinta universității de agronomie fiind și acum la peste 100 de ani de atunci , un loc frumos,de plimbare pe lânga care trec zilnic , eu nepoata sa din 2020.Sever a mai trăit încă trei ani, simțea nevoia căminului parinților săi , a stabilității și dragostei lor,, probabil știa că este bolnav,simțea ceva....S-a dus la nici 60 de ani.
Catarina,mama lui Sever, a celor cinci copii ai familiei avocatului Creț, a adus plăcintele cu brânză ( amintirea ei s-a transmis și ca foarte bună gospodină), pe care le pregătise pentru promisa vizită săptămânala a nepotilor și a fiicei sale Margareta ,Gheorghe-Ghiță de 6 ani si Boby-V.iorica de 3-4 ani..Catarina,i-a pregătit nepoatei sale Boby un cadou pentru când v-a fi mare,un ceas frumos,vechi cu capac, cu un bilețel cu sfaturi pentru când va fi mare.
Nu a întârziat mult nici Victor Creț(n.1878-1933), prim-pretor în Beiuș, avocat și el,cu studii de drept la Pesta. Acesta a venit cu trăsura sa, de care se folosea când avea drumuri lungi de parcurs prin zona frumoasă a Beiușului. Victor era muncitor si perseverent cu obligațiile sale. dar n-a uitat de prilejul anual de a-l sărbatori pe tatăl familiei Ambrozie ,bunu Ambruș ,acum așa era chemat de când era bunic.... la 89 de ani ...A fost bucurie mare și surpriză, bunu Ambruș avea împliniți mulți ani era sănătos și vesel,, mulțumind lui Dumnezeu pentru toate. Nu stiau că ,peste doar două luni,în 20 februarie dupa căteva zile de suferință, liniștit,cu moarte creștinească, așa cum se rugase adesea ,avea să plece Dincolo, la Domnul Dumnezeul rugăciunilor sale.
Catarina, il va urma și ea , imediat ,la doua zile , când abia ajunseseră acasă cu toții de la înmormântare în 23 februarie 1928. Victor, cu privirea lui dramatică,adâncă și expresivă,,care-mi amintește de Avram Iancu s-a reintors în eleganta sa locuință oficială, singur și tot mai singur dupa ce și-a dus sora mai mică, pe Margareta și cei doi copii, mezinii familiei , bucuria tuturor, la casa lor.a familiei Crainic. Victor ,foarte staruitor în a răspunde vieții pe măsura dorintelor de progres ale familiei,după practică avocațială la Oradea si în Beius,alături de tatăl său,era de acum un pasionat funcționar guvernamental în administrația Romîniei Mari.
Georgiu Creț si micuțul Eugeniu,copilași,probabilprin 1873,la fotograf.
Micuța Margareta Creț (1886-1949),sus la 2-3 ani,jos mai mărișoară,îmbrăcată frumos.
Georgiu Creț,teolog și probabil elev(1868-1897)
Victor Creț elev.
Stia ca era un om interiorizat,complicat,nu si-a permis să fie superficial nici măcar în gând, avea probabil conștiința unui suflet încărcat.Ma fixează de pe ecranul calculatorului cu o privire densă,în care simt o furie impotriva sa, poate o îngrijorare apăsătoare...Cine sunt eu, un om răscolit de o iubire puternica la cei 50 de ani,derutat în răspunsurile la acest miracol, regăsindu-se slab ,incapabil de soluțiile potrivite ,de teamă ,de gura lumii...Stia că era vânat de mulți oameni,presa opoziției era agresivă și atunci,dar....nici nu gasea soluții...Intre timp,tot ceea ce-i era mai prețios,moral vorbind,parinții,fratele Sever,dar și alți doi frați,teologul Georgiu Creț (1868-1897) sau micul Eugeniu Creț(1872-1882) erau decedați
.Sora mai mică,mamă de curând a trei copilași,avea grijile mari ale întreținerii familiei,a administrării pământului primit de zestre .... a plătilor unui credit facut de soțul sau pentru cumpararea-construirea unei mori performante.(cu dublă acționare,cu motor sau prin puterea apei)...
Colonelul Aurel Crainic,,avea tot felul de misiuni,era mai mult plecat,avea idei,sentimente,dar nu-l avea alături nici macar în rezolvarea grijilor cotidiene,,cu atât mai puțin la plata dobânzilor,a impozitelor,a angajării la muncile agricole,la recoltat.Nici în ce privește educarea celor trei copii...
.Margareta,bunica mea se mai consulta cu frații ei, mai ales cu Sever,agronomul. Cultivau plante tehnice care mai reduceau din impozitul resimțit ca fiind mare,au mai învestit în masini agricole ca să economisească la plata oamenilor .Despre recoltă,aceasta era un fel de sărbătoare,angajații erau sezonieri,care primeau bani, mâncare dar și o sărbătoare cu muzică și dans.Așa că ,in 1933,șantajat de menajera sa,care nu accepta o căsătorie la o diferență de 30 de ani decât cu un beneficiu material copios(trecerea casei părinților săi Ambrozie si Catarina, probabil și a unei părți din pământul acestora pe numele ei), Victor Creț (1878-1933),a renunțat la cel mai mare dar de la Dumnezeu,la viața sa.Un glont in biroul său cu pușca de vânătoare acționată cu piciorul.....A urmat o licitație în care s-au vândut toate bunurile sale,obiecte prețioase,mobilă foarte valoroasă,,tot ce mai avea ,tânăra menajeră a primit bani destui,a plecat așa că nimeni nu a mai văzut-o vreodată.Bunica,frații mamei au rămas marcați de suferință,n-au uitat-o pe tânăra disperată care a plecat blestemând pe toată lumea.
Anii care au urmat au și ei istoria lor,cu fotografii mai puțin expresive.Nu mai mergeau la fotograf,prin programare,au început să aibă aparate foto.Si-au imortalizat tinerețea de elevi la liceele din Beiuș,ca studnți sau pe front, in război ca tatăl ,bunicul sau unchii mei...
Bunica mea Margareta Crainic n. .Creț,a pastrat pamântul pâna la moartea sa din iulie 1949.A plătit cotele și impozitele până la ultimul ban.După front,colonelul Aurel Crainic,fratele mai mare al mamei,cu toate decorațiile lor,mai ales bunicul,care avea din ambele războaie (decorația Mihai Viteazul), au fost proscriși,dizlocați la Canal...
.După 1990,,unchiul meu Gheorghe Crainic,a găsit actele de succesiune după moartea bunicii,cel puțin în ce privește pământul,Iar eu si vărul meu Gheorghe Crainic am gasit vechile cărți funciare de pe vremea Austro-Ungariei privitoare la proprietatea asupra pamântului bunicii.Le-am copiat la xerox,am găsit numele lui Ambrosiu si Catarina,,semnaturile de cumparare a pământului . S-au împărțit frățește pe locuințele părintești,iar doua dintre ele au fost revândute de cumpărători și în final demolate după 1990....Pe locul lor sunt doua oribile Super Market,colorate în roz,care urâtesc orăselul Beiuș Si pot relua povestea in sens invers,de la momentul unor recuperări materiale (iluzorii,grele,ciudate) la recuperarea acestor amintiri și a unei altfel de moșteniri spirituale,de viata de familie...Cum spuneam,suprapuneri de amintiri,de istorii mai mari ,mai mici,dar covârșitoare pentru tabloul devenirii unei familii.
Recent am primit fotografia frumoasă,impresionantă care îi reprezintă pe descendenții Cristinei Crețiu ,soră cu străbunicul meu av.Ambrosie Crețiu. si stră=străbunica domnului ing.Dorin Murg din București.Poate voi primi numele celor din fotografie..daca fotografia este din anii 30,perechea de venerabili din centru ar putea fi strabunicii Silvia Elisa Sălăgean cu pr.Ioan Silviu Sălăgean(1865-1937).Ar putea fi prezenți preot Silviu Gheorghe Tibi Sălăgean și doamna Gabriela Luța Sălăgean(bunicii domnului Murg) iar jos,între copii ,mama domnului Murg,Silvia Angela,n 1930.Ma bucur că amintirile mamei mele prin chipul unor realități care emoționează acum la aproape 100 de ani.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu