Izolată oricum de dureri de sciatică,din preajma Craciunului. acum au trecut aproape șase luni.Paradoxal mai repede decât când eram în putere și activam.durerile au mai trecut,cu timpul doar și cu calmante ocazional.Ieri am încercat să ies,să văd dacă mai pot umbla.In intervalul orar de seara,ora 19.Scop utilitar direcția ,farmacie, pentru cronica tiroidă.Cu mască,dublată de un șal,haine de iarna,vânt și frig.. Am găsit farmacia închisă,și am încercat să privesc lumea ...Oameni puțini,cu măști toți,.Păreau că nu mă văd, păreau roboți. Atmosferă resimțită ca dușmănoasă. Puținii oameni mă evitau, adică păstrau distanța socială recomandată. Circulau în grup autobuse în viteză. Goale ,poate cu câte un călător mascat. Prin măștile suprapuse simțeam aerul aspru, arzător, otrăvitor.nu-mi puteam vedea picioarele de măști și hainele care nu mă încălzeau. Strada părea că aleargă și ea undeva, atmosferă suprarealistă. Deși mai simțeam că ar fi trebuit să mă misc, toată oboseala celor 70 de ani m-a forțat să mă îndrept urgent spre casă. Pe ușa blocului mesaje negre ,cu precizări sanitare, de spălat pe măini, pe încălțăminte, cu mănuși dezinfectanți, toate hainele spălate, măștile de bumbac fierte, cumpărăturile spălate cu spirt, rețetă de dezinfectant, am clor, domestos,spirt ,sanitol pentru haine,mănuși...In cutia de poștă nimic, doar tabele cu cheltuielile, cred din aprilie. nici nu sunt sigură ce zi a săptămânii este,(spre mijlocul lunii mai), poate.. Imi las cizmele în fața usii apartamentului ,pășesc în casă, bine că am ajuns. Îmi pun hainele de exterior pe balcon, să stea acolo un secol,nu mai ies în lume. O să fac pașii prin casă, ca un șoarece de experiență în cușcă. Deschid Tv.,cifrele epidemiei, infectați, morți, noi îmbolnăviri, vindecați. Mulți. Se perindă marii doctori infecționiști,nici un tratament nu-i sigur, încearcă ce pot sau au folosit la alte viroze. fizionomiile doctorilor îmi plac, sunt altceva decât politicienii care acum n-au habar de numic. Unul dintre ei s-a dus într-un focar de infecție și a dorit , de buna voie, să contacteze oameni posibil bolnavi. Să demonstreze că scapă și nu se molipsește. Posibil să i se facă dosar penal ,doar s-a auto declarat la tv. Pe mail o doamna psiholog ,iubitoare de pictură, îmi propune un chestionar....intrebări dacă cunosc pe cineva din anturajul meu care să fi fost infectat, dacă am fost infectată...Toate răspunsurile mele au fost negative. Rude,prieteni erau îngrijorați că nu au acces la cardiologii ,pentru probleme cardiace,etc. Doctorii din spitale,medici curanți ,cunoscuți de pacienții cronici nu răspund la telefoane. Intre întrebări era și ceva despre discernerea unui aspect bun al stării de recluziune pandemică. Da,,mă bucur că pot respira, că inima mea bate bine,frumos, ca e liniștită și chiar cântă pentru bunul Dumnezeu. Am 100 de metri pătrați, inclusiv balcon,,rămân la atât.Cât timp,pentru mine atât cât mai am, deocamdată.Dorm bine,bucurându-mă de alimentele aduse de vecinii mei.Am primit chiar ,contra cost trei măști de bumbac,colorate ,ceva mai simpatice decât botnițele ineficiente și stranii pe care le aveam. Găsite în dulapul meu cu chimicale, de acum câțiva ani când am restaurat parchetul...Nu le-am folosit, am apelat la un profesionist care avea ceva oricum mai bun decât am găsit eu pe la magazinele cu materiale de reparații și zugrăvit. Se zice că muzeele se vor deschide,că poate vom mai iesi,dacă nu vine un alt val de boală ....Nu stie nimeni nimic. M-am uitat la francezi,nemți,spanioli,italieni. Am trei tv,plus antenă parabolică, care ar fi trebuit reglată,Merg posturi elvețiene,chinezești africane,muzică germană de bună dispoziție. Le-am lăsat pe toate,am cărți vechi pe care mi-am propus ca,înainte de a le dona,dărui pe la biblioteci să le recitesc,chiar și în diagonală. Este ca și când cauți în agende vechi sau în sertare vechi...Trăiești amintiri,chiar ceva emoții....Mai am și alte refugii.....Postez câțiva copaci,mai recenți,dar și ce mai am dintre cei din anii precedenți,o temă regerenatoare,
Copac pe fond albastru, 40cm/40 cm,2020
Copac pe fond luminos,79 cm/70 cm,
Primăvară,40cm/40 cm,tot 2020
Vântul suflă unde vrea,sau Vară,80cm/100 cm,2019
Copacul luminos, 80 cm/80 cm.Cel mai venerabil,din 2014.
Alt copac luminos,50 cm/70 cm,culori acrilice pe carton Canson,2015
Copacul celmai tânăr,100cm/80 cm,acril pe pânză,2020,poate mai lucrez puțin.
Mai jos,alt copac,,70cm/70 cm,variantă a celui din 2016 ulei pe pânză.
Copacul labirint,ulei pe pânză,80cm/80 cm,2016?Mai jos,ultimul copac,din mai 2020,neterminat.
Variantă cromatică,copac inspirat din atmosfera Dragoslavele,2020.
Chiar ultimul copac,este în lucru,inspirat de un măslin crescut printre ruinele din Agrigento
Sicilia.Simt nevoia unul gest final,care să deschidă drumul spre o sinteză,sau măcar spre libertate,cam astea ar fi sperantele unui copac.Sau ale unui om.
Copacul din Agrigento,100cm/80cm,2020
