sâmbătă, 25 aprilie 2020

Amintiri de acum aproape 30 de ani,grafică de ziar

 Dacă recitesc o carte din bibliotecă,uitată de ani de zile descopăr foile ingălbenite,casante...Mă regăsesc așa cum eram atunci dar ,mergând pe firul cuvintelor simt acut parcursul  trecerii anilor
 în nuanțele noi de înțelegere asupra textelor dar și a acelor timpuri.O colecție de ziare vechi, cu numere datând de prin 1991,1992...cam pe acolo.Și desene ,ilustrații ale unor texte scrise de colegi,profesori de limba română sau alte  nume notorii ale culturii actuale. Mă străduiam să  fac cât mai bine aceste desene, să fie expresive , cât mai grafice .Așa am aflat cum se lucra ziarul în tipografie, cu muncitorii tipografi cunoscuți ca zețari,care  compuneau  paginile. Câta deosebire de tiparnițele  digitale de acum,care  dispun de  alte facilități  de concepție dar și de producție,pe care,în 1991  nimeni  nu le visa. Făceam aceste desene doar pentru că fotografiile nu puteau fi reproduse, hărtia de proastă calitate, cernelurile tipografice , lipsa de bani, tehnica depășită erau motive suficiente ca  să ajut  și eu  cu ce știam la idealurile culturale ale momentului, la publicarea unui ziar. Desenam pe hârtie de calc ,în tuș, cu penița sau cu pensula...Chiar dacă foloseam imagini foarte cunoscute ale figurilor emblematice ale literaturii sau culturii române,trebuia să anticipez cumva imaginea rezultată prin reproducere tipografică. La efectul mai bun al reușitei grafice contribuia mărimea reproducerii, aspectul unitar expresiv al paginii.Uneori era și o grabă a realizării desenului , solicitări pentru mici ilustrații care să întregească câte un numar.  Dar era totuși o bucurie să vezi pe standurile cu presă,printre  sute de publicații ,comerciale, de scandal, unele vulgare,  si altceva care să mai amintească de cultură, scoală, istorie, ca permanente idealuri ale părinților sau bunicilor noștri. Le-am reprodus pe cele care păreau  mai reușite ca limbaj plastic, ca memorie însoțită  și de amintirea  unui oarecare efort adăugat vieții pline de  frământării ,de griji din acea perioadă.  M-am bucurat să regăsesc în acele ziare vechi nume ilustre,profesori universitari,critici  literari sau de artă,arhitecți,teologi...Dar persoana activă.care a însuflețit ziarele a fost profesoara de limba română Lelia Nicolesc,colegă ani de zile la liceul de arte plastice clujean. Ultima sa carte,pentru care a muncit mult în bibliotecile academice ale Clujului este o aducere în conștiința contemporaneității a eforturilor publicistice  ale  jurnaliștilor români din cele trei provincii românești  .Eforturi care au dus la împlinirea unității naționale în 1918.
  Titlul cărții semnate de doamna Lelia Nicolescu este,, Cu zilierii condeiului, de la Blaj la Alba Iulia.
A apărut în 2018,la editura Casa Cărții de Stiință din Cluj...
 Ce bucurie când simți cum ideile frumoase se zămislesc prin sentimentul trăirii momentelor istorice ,în succesiunea generațiilor,care dovedesc că nimic nu-i întâmplător când simțim coeziunea ideii culturii naționale..



















duminică, 19 aprilie 2020

Dragoslavele-Mușcel,motive inspiratoare pentru pictură,Margareta Catrinu 2020

Pe un fond de memorie ,de sentimente legate de locurile rădăcinilor familiei Catrinu,încerc să revăd si să completez un segment pictural prezent in creația mea de-a lungul timpului.
  Un peisaj in tehnică mixtă,culori guașe cu intervenții în pastel,50 cm/70 cm.La unitatea cromatică caldă,ajută culoarea orange a cartonului Canson pe care am pictat.Probabil un tradițional grajd,fânar,devenit bucătărie de vară,care,prin albul de var,tot tradițional centrează imaginea.Pitoresc prin abundența vegetației,flori,lemne,un adevărat univers îmblânzit de prezența omului.
Peisaj pe Valea Dâmboviței,mărișor ca dimensiune (80cm/100 cm),în ulei pe pânză,lucrat tradițional,ca să reziste în timp.Dâmbovița mai curge,după părerea mea foarte anemic,cam în spatele gardurilor vechi și aproape dizolvate în natură.Printre vegetațiile arboricole colorate tomnatic,se zăresc construcții ale reședintei de vară a Patriarhiei  .Lucrat migălos,analitic,în vârf de pensulă,în amintirea atâtor plimbări la SCHIT,împreună cu părinții mei,duminica ,în verile când eram in vacanță la Dragoslavele. Apa Dâmboviței și-a epuizat forța,acum este ,,uzinată,, adică folosită pentru produs energie electrică.
Drumeag printre amintiri,ulei pe pânză,80 cm/80 cm,inspirat de casele aproape părăsite aflate în fața locuintei  familiei Rița și Vlad Arsulescu,acolo locuiam când veneam în sat și mai trăiau.Prin spatele acestor case mă plimbam și ajungeam la locuri frumoase,de vis.
Peisaj nostalgic,inspirat  de curtea familiei Burtea,rudă cu noi.. Antoaneta Ciochircă,medic,ca domnișoara se numea Burtea,a studiat la Cluj,ne-am revăzut prin anii 2000 când a vizitat Clujul pentru tratamente la oncologie.Avea copii,familie,din păcate ,totul fiind așa de acoperit de uitare,ma feresc să ma gândesc la efemeritatea noastră.Rămân ziduri,vegetații care inspiră și( încă ) mai emoționează ,dincolo de povestea plastică a imaginii.
Prin zonă,peisaj care regenerează,motiv găsit in fotografiile facute de tatăl meu prin anii 1940.Ulei pe pânză,la fel ca precedentele ,poate mai oferă bucurie,altora.
Biserica din Suseni-Dragoslavele,Piatra Caselor,grădini și anexe vechi ,motiv evocator al dragilor Rița și Vlad Arsulescu.Din casa lor,chiar din cerdac se vedea în biserica,prin ușa deschisă.Ulei pe pânză.

Piatra Caselor ,motiv interpretat,dar contează perspectiva înaltă,ulei pe pânză,70cm/70 cm.I-am spus,,Stânca albă.De mică am fost până sus,credeam că este un fel de loc sacru,de jos ziceam ca acolo stă un zmeu care trimite vulturii să răpească copii obraznici sau in lipsă de altceva,câte o găină...
Piatra Craiului care însoțeste o parte din drumul dinspre Bran spre Câmpulung...Ulei pe pânză de dimensiune mică.


Crucea lui Matei Basarab ,păzeste satul de rele,marchează locul unde se făcea vama pe drumul țării.
ulei pe pânză,50cm/50 cm, Mai sunt încă câteva cruci,sper că nu au fost distruse,prin alte locuri din zonă.Au și inscripții...aici am exagerat verdeața,tendința spre inalturi,ca aspirație  generală atât a omului cât și a plantelor.
Fânar,tot 50cm/50cm,structuri naturale expresive prin materialitatea lor nobilă.
Fântâna din curtea frumoasei case a lui Ionel Catrinu,fratele mai mare al tatălui meu.O casă frumoasă concepută de un cunoscut arhitect din București(Beldiman?),prin 1930,este frumos decorată și pune în evidență multe specificități ale frumoasei arhitecturi tarănești din Muntenia.O frumoasă fântâna,acum nefuncționala are un rol simbolic ,de templu al vieții ,APA.Mică,30cm/30 cm,in culori acrilice..


Munte,acryl pe pânză,80 cm.80 cm,mai sintetică în exprimarea plastică,inspirată de simbo
lismul expresiv al structurilor alpine,a fost expus la diferite saloane profesioniste de artă.
Poarta veche,50cm/50 cm,ulei pe pânză,.Piatră de râu,lemn vechi,gard tradițional acoperit cu șiță.Trainic,acest gard cu poartă îmi amintește de vechile împrejmuiri care erau încă acum 60 de ani la vechea casă a bunicilor mei.Pentru mine este un simbol al civilizației rurale,al frumosului util din zona Mușcel.
Alți munți,80cm/80 cm,,expusă la expoziția personală din 2018 dar și la alte saloane.
Livada părăsită,acril,in ton cu vechimea caselor nelocuite din satele noastre,
Vântul bate unde vrea,tehnică mixtă,80 cm/100 cm,expusă la Bienala Albastră,Brașov 2019.
Dependințe la Dragoslavele,ulei.
Grădina lui Harap-Alb,ulei pe pânză,80cm/80 cm....natura care sugerează povestea,misterul vieții.
Tot Piatra Caselor-Iarna.Pastel,inspirat de fotografii vechi facute de tatăl meu.Ca să prindă așa o perspectivă înaltă,a trebuit să umble mult,urcuș.Pâna spre sfârșitul vieții a fost activ și s-a bucurat verile când drumețea prin zona Dragoslavele,împreuna cu vechi prieteni din tinerețe,uneori încercam să țin și eu pasul.
Mai jos,o parte din biserica ,,Inălțarea Domnului,, și cimitirul inflorit unde sunt inmormântati bunicii,mătușile și unchii care astfel s-au reîntors in pământul atât de drag lor unde s-au născut.
 Un gând pios și o amintire dragă pentru cei ce ne-au înconjurat cu dragostea lor ...

Case vechi,ruinate,părăsite,ulei pe pânză,50cm/50cm,natura ocupă locul unde omul nu mai este activ.
Peisajul rural se transformă ,se sălbăticește nu numai la noi,dar și în alte zone ale Europei (romanele lui Paolo Cognetti)
Alte două case vechi ,cam așa era și prima casă a bunicilor mei,ulei pe pânză,50cm/50 cm.Sunt încă în lucru.Pictorul Gheorghe Petrașcu a pictat case mușcelene în zona Câmpulung...Il admir pe acest mare artist,care a practicat o pictură profundă,fără concesii descriptive.A căutat să picteze după chemarea sufletului său,cu tuse sintetice,într-o textură păstoasă,elaborată.Și rămâne și azi după peste 70 de ani de la moartea sa un mare și profund suflet....a pictat și la Balcik,cam peste tot pe unde a călătorit,a călătorit mult

Biserica din  Joseni Dragoslavele,motiv pictural unic,are o poziție frumoasă,și în interior un iconostas vechi ,de artă(a aparținut bisericii Sărindar din București,o icoană minunată a Sfântului Nicolae,o frescă cu prințul Mihai copil și cu Mitropolitul Miron Cristea,ca ctitori care au restaurat biserica dupa ravagiile din 1916-1918.Trei etape de lucru,o singură lucrare (30 cm/30 cm).Mai jos,o variantă in pastel a satului dominat de Piatra Caselor,sau Piatra Prislopului.Gamă caldă cum preferam cu câțiva ani în urmă,pastel pe carton rosu,50cm/70 cm.În primul război,când satul Dragoslavele a fost pe linia frontului,armata germană a distrus multe,adică totul.Au luat clopotele bisericilor,au distrus scoala,au adunat bătrânii si bolnavii în biserica din Rucăr,care apoi a ars și bieții bătrâni au murit în condiții dramatice.De aceea copiii familiei Catrinu au învățat în Câmpulung ,la liceele de acolo.


expozitie Margareta Catrinu

expozitie Margareta Catrinu

icones

9 Expozitia de pictura Margareta Catrinu la Cetatea Calnic,in capela.