Ambrosiu și Catarina Creț,străbunicii mei,familia lor ,amintiri și fotografii

   

  Ambrosiu Creț,străbunicul meu din partea mamei ,cu fizionomia sa expresivă mi-a fost aproape mereu...Mă
jucam cu prețioasele fotografii de familie ,de care ma bucuram cu toata ființa mea de doar câțiva ani .   Îmi chestionam  mama  căutând să extrag  din  sensibilitatea și emoțiile ei   adevăruri imuabile   pe care să le am ca  modele de suflet. .Amintirea ,istoria familiei era aproape o poveste care mă ducea departe,în alte locuri, în altă lume.  Nu cred că știam socoti timpul real al vieții străbunicilor mei, nu mă gândeam că am în mână documente   de civilizație vechi de peste 150 de ani. Simțeam exotismul vizual al modei, al rochiilor cu trenă, decorate cu dantele, dar și expresivitatea organizării studiate compozițional a intregului cadru fotografic. Existau ateliere fotografice  profesioniște în Oradea, Beiuș dar și la Budapesta sau Arad, unde se realizau imagini de artă  . Era povestea mea adevărată, de care mă bucur și acum la cei 70 de ani ai mei

                               Catarina.Ambrosiu și Georgiu Creț,poate prin 1868,la Budapesta

   Prima fotografie ,cred că cea mai veche în timp,ar putea fi de prin 1869.Ambrosiu și Catarina Creț aveau primul lor copilaș.pe George.Este făcută la Budapesta,conform datelor grafice de factură ,,art nouveau, ca ,,souvenir,, de pe reversul imaginii. Catarina Marotti foarte tânăra soție a avocatului Creț,are 21 de ani,grațioasă în frumoasa ei rochie amplă,după moda pariziană, amintește de reprezentările picturale ale lui Edouard Manet sau Berthe Morisot. ...Ambrosiu se sprijină de masă,pentru a-i sugera copilașului  o răbdare de câteva   momente, care comunică și  un anume nonconformism apropiat cadrelor compoziționale ale aceluiași mare pictor francez.

                                  Detaliu cu fotografia cea mai veche pe care o am, Budapesta, 1869

De altfel,arta fotografică era o buna și noua afacere ,de succes poate prin reconvertirea unor pictori la un meșteșug mai accesibil decât pictura și mai agreat de clasele burgheze ale sfârșitului sec.XIX. Sigur mai bănos.    Micul George va fi  dedicat în viitor carierei de preot asemeni părintelui lui Ambrosie,preotul Georgiu Crețiu (1800-1868), strămoșul născut la început de secol..Am găsit între alte amintiri de familie și revista bisericească Amvonul ,în care este publicat cuvântul de despărțire la decesul său.Am înțeles că părintele George Creț a fost un preot cu har, care știa să îndrume cu iubire și că in cumplitul an 1848 a fost un model de comportare care i-a adus decorația imperială Crucea de Aur, dar si calificativul de agitator din partea oficialilor care l-au și  închis .Eliberarea a venit din partea armatei țariste venită să domolească războiul civil , revoluția adică, din Transilvania.
   
                           Revista bisericească Amvonul cu cuvântul de despărțire de la inmormântarea preotului                                                                           Gheorghe  Creț,1800-1868                                                                                     

 Probabil că preotului din Piscolț,apoi Girișul de Criș ,Fizes  sau alte parohii pe care le-a păstorit ,i se reproșa că predica idealurile creștine de progres spiritual,de educație națională  și de rezistență la oprimarea  și discriminarea de veacuri a românilor. A fost un om vrednic de admirație cu studii teologice  la Pesta.  Ambrosiu a avut în casa sa un portret al tatălui său pictat ,probabil de un artist local din Beiuș  .A fost în casa familiei Crainic până la decesul fratelui mamei în 1992, un profil cu barbă albă, prea albă, pe un fond închis, tot prea închis.Mare  noroc că măcar aceste fotografii s-au păstrat ,deoarece ele au fost plimbate prin câteva mutări ,  refugii, ocupații militare, percheziții....
 .Iar acum , grație internetului, al tehnologiilor digitale, poate vor avea o noua viața, aducătoare de bucurii.     Amintesc de domnul Dorin Gavril Murg din București care  este descendent din familia surorii lui Ambrosiu,Cristina Popu n.Creț. Domnul Murg și-a căutat rădăcinile și prin orașul Beiuș ,l-a găsit pe Ambrosiu în  vechiul cimitir din deal, cu monumentele de rigoare. Și m-a găsit și pe mine,cu locul meu în stufosul arbore genealogic crescut din acest inimos preot George Creț. Probabil ca era Gheorghe Crețu,dar limba românească din Ardeal a avut destule influențe  ,latinizante, nemaivorbind de scrierea maghiarizată a numelor gen Kretz,Szever,Katalin,etc.

                                                                      Catarina și Ambrosiu Creț

 Ecaterina Creț,soția lui Ambrosiu, era o fată orfană de ambii părinți și care trăia in casa unui avocat din Oradea care îi era și tutore .Tot acolo era angajat ca avocat practicant și Ambrosiu. .Cei doi tineri s-au apropiat și și-au unit destinele , ajutați fiind de episcopul greco-catolic  care i-a îndrumat  pe cei doi tineri să se stabilească la Beiuș, Se pare că tinerii au forțat autoritatea tutorelui,și ar fi fugit la modul romantic,cu trăsura... De știut că scolile românești confesionale din Beiuș nu erau stat in stat,la fel  ca și  alte scoli românești de pe lângă biserici, publicațiile sau  presa românească.  Tot ce privea cultura românilor , secole tolerați, fără statut legal de națiune  , era foarte controlat de autorități, procesele , amenzile, condamnările erau frecvente,pedepsele și ,persecuțiile erau exagerate. ....Așa că avocatul Ambrosiu Kretz (cum erau scrise numele românești) a avut mult de lucru.Dar, perseverent,echilibrat si cu credință în Dumnezeu, a reușit să-și susțină frumos familia ,îndeplinindu-și cu pasiune si profesiunea de avocat,magistrat. De acum începe  viața îndelungată a familiei străbunicilor mei. Catarina frumoasă,cu ochi albaștri,era din Lublijana,tatăl posibil italian,Antonio Marotti,inginer de căi ferate, iar mama sa era o nordică de origine germană, Stoekel Ecaterina. Printr-un accident,Catarina rămâne orfană  dar nu lipsită de educație și nici de resurse materiale  Aducea,după părerea mea în familia românească a lui Ambrosiu ,ușurința în comunicare în limbile germană,maghiară,poate și italiană, aspirații spre civilizație și confort ,seriozitate și altruism .De prin 1867 până în 1927 au fost uniți si binecuvântați  cu cinci copii. Ambrosiu a suferit căteva zile de ,,atac de apoplexie  și s-a stins din viață în 20 febr.1927,la 89 de ani, cea mai lungă viață din   familie dupa stiința mea.Catarina ,poate frântă de durere, sigur obosită, s-a stins și ea în ziua înmormântării, odată ajunsă acasă de la cimitir,  23 febr.1927,(situație inscrisă pe piatra de mormânt care le străjuiește vesnicia  împreună.)  Despre primul copil,Georgiu Creț am amintit  că a studiat teologia la Budapesta,a absolvit facultatea se pare că a primit o răceală,la plămâni si a murit în 1897.. O frumoasă fotografie datată 1888 ni-l prezintă intr-o poză clasică,într-un minunat costum popular.O fotografie în care voia să-și confirme idealurile naționale.Un tânăr frumos,blând la chip și păstrând mult din expresia facială a mamei sale Catarina Creț.

                                           Georgiu Creț la 20 de ani în 1888,în costum național.

  Altă fotografie a familiei,lucrată la Oradea(Nagyvaradon),în 1887,în care părinții Ambrosiu și Catarina sunt asezați în prim plan ținând între ei pe unica lor fiică,ultima dăruită lor de Dumnezeu,pe Margareta Creț (1886-1949) În spate lor,cei trei băieți,Sever(1870-1930),Victor(1873-1933),și George,(1868-1897)încă ocrotiți de familia părintească. 

Familia Ambrosiu Creț cu cei trei fii  Sever,Victor  și Georgiu și unica fetiță,Margareta.1887.

Familia Creț a mai avut un copil,pe Eugeniu(1872-1882),copil delicat care a avut o meningită care i-a fost fatală.

Georgiu si Eugen,copii,probabil  1873.

   Adolescenții ,îndrumați de părinții lor optează pentru studiu.Sever vine la Cluj si urmează agronomia,Victor pășește pe urmele tatălui său la Budapesta unde studiază stiințele juridice iar Georgiu studiază teologia tot la Pesta,dar se stinge la aproape 30 de ani.Sever a practicat ca agronom în zona Beiuș,cu interes pentru pământul deosebit de fertil cumpărat de soții Ambrosiu și Catarina.Alternarea culturilor,opțiuni pentru plante tehnice,câteva mașini agricole au ajutat familia să poată avea un nivel de trai decent.
 

Sever și Victor Creț,copii prin 1885

Sever cultiva soiuri de viță de vie din care făcea un vin foarte bun,rosu,spre bucuria lui Ambrosie.Victor a ajuns jurist și a intrat în administrația oficială,devenind prim pretor.Avea o conduită generoasă,era iubit,dar n-a rezistat unui șantaj sentimental care amenința cu  scandalul unei legături nepotrivite ca vârstă.Și-a luat viața,spre regretul tuturor. 

Victor Creț în doua etape ale vieții,student  si către sfârșit.!873-1933.

Szever Kretz,probabil student la agronomie,în uniformă .

  

Doar micuța Margareta,bunica mea , educată frumos,talentată la muzică, nu numai că i-a fost de folos tatălui său avocatul Ambrosiu Creț,lucrând în biroul acestuia dar i-a dăruit nepoți  și și-a implinit destinul cu demnitate și curaj. 

                                                      Margareta Creț,copil,dusă frecvent la fotograf,era plină de viață
                                                         și de la cinci ani a început să cânte la pian singură,apoi
                                                                luînd lecții.

                                                    Margareta Creț,probabilpe la 1906,la 20 de ani.

Margareta Creț ,poate 1915,după modă hainelor.

Margareta Creț  poate prin 1920...

Apoi ,casătorindu-se cu colonelul Crainic ,a fost mama devotată a  trei copii, a conducând  o gospodărie destul de grea ,administrarea pamântului fiind dificilă ,mai ales în  vremea de război  .Dar își începea ziua cântând în fața icoanelor,în zori,și cu seriozitate ,reușea să duca la bun sfârșit o muncă care suplinea absența soțului plecat în misiuni militare. 

Margareta Creț,foarte tânără(1886-1949)

         Colonelul Crainic,colonel de geniu,a fost pe front în Italia și Galiția,vorbea cu talent multe limbi,unele                               perfect,germana,franceza,italiana,ruteana,evident maghiara,dialecte slave,rusa
.

Bunicul meu,col.Aurel Crainic,cu decorații din primul război mondial.

Vioara -Maria ,mama mea a studiat istoria și geografia,devenind profesoară la una dintre școlile din Beiuș..Gheorghe Crainic,fratele mai mare al mamei mele a fost afectat de perioada de război,a desfășurat o activitate de contabil  în orasul Beiuș.Aurel,cel mai mic fiu,a fost mai puțin conformist,dar a reușit să termine liceul și o școală tehnică ,lucrând  ca funcționar  C.F.R. în  Beiuș.

                                           .
                                         Mama mea ,elevă,poate studentă,în curtea casei părintești

Trecem de ocupațiile orașului Beiuș de armatele care l-au parcurs,de refugii,dar și de schimbările sociale și politice ,  instaurarea comunismului nu poate fi uitată deoarece a adus familiei greutăți și distrugerea multor valori,in special valori morale,sufletești .

Bunica mea Margareta  Crainic n Creț,împreuna cu copiii săi,Aurel,Vioara-Maria(mama mea),Gheorghe și cei doi nepoți,copii Mircea și Rodica,posibil prin 1947-48.

.Colonelul Crainic,soțul și tatăl copiilor  este dus împreuna cu fiul său Gheorghe  la Canal,zona Periprava,fară proces, aproape de exterminare. Margareta se îmbolnăvește grav de cancer,rezistă pâna in 1949, luptând și reușind să plătească toate cotele și să salveze pământul rămas de la părinții ei,Ambrosie și Catarina. Mama mea se căsătorește  și parăsește orașul Beiuș și casa părintească,salvând amintirile familiei Creț,memoria ei reprezentată de fotografiile care au inspirat aceste amintiri.

   Dar un gând sugerat tot de aceste frumoase fotografii ,este că sentimentul de apartenență la  familie,de susținere a unor valori sufletești împărtășite ca fiind perene, se regăsește și în perpetuarea  unor trăsături fizionomice,de expresie  regăsite la descendenții familiei Creț 

                                                 Vioara Maria Catrinu n.Crainic,profesoară,1924-1987.

                                                 Victor Creț,jurist,prim-pretor,probabil prin1930.

                                         Ambrosiu Creț,avocatul episcopiei unite din Beiuș,1838-1927

                                                      Teolog absolvent Georgiu Creț,(1868-1897)                                        

                                                                   

Georgiu Creț,cel mai mare copil al lui Ambrosie Creț,,a studiat teologia la Budapesta,

a murit la nici 30 de ani

.

                     Familia avocat Ambrosiu Creț,soția sa Catarina Marotti Creț cu Georgiu,Eugen si Sever,1873.             

Mama mea,prin 1975,la Cluj.Simt expresia strămoșilor Creț în privire si  expresia feței.

Chiar dacă imaginile sunt alb-negru,realizate de mine inclusiv partea de laborator,totuși 

amintirea bunicilor ei este regăsită, transmisă în fizionomia sa.

Câteva fotografii în ambianța locuintei bunicilor mei din Beiuș,perioada 1942-1945,realizate de frații mamei.

Câtă deosebire față de elegantele fotografii realizate cu o jumatate de secol mai înainte ,în atelierele profesioniste din Oradea,Budapesta sau Beiuș

.

                                         Mama in curtea casei,probabil în vacanță,elevă sau studentă
.

                        În fața casei familiei Crainic,probabil prin 1945-46,mama și frații ei,un coleg...

.Nu odată amintirea ochilor mamei mele se suprapunea cu privirea străbunicului Ambrosiu, sau cu frunțile frumos modelate și puternice asemănătoare  la frații mamei,la unchii Sever si Victor...Din păcate expresia senină ,luminată de ochii albaștri ai Catarinei Creț , blândețea  si culoarea  caldă a fizionomiei  nu s-au regăsit la urmași..Doar Eugeniu și Georgiu,decedați  devreme au primit ceva din frumusețea ei cumva nordică..Dar mai cred că talentele ,puterea morală   și rezistența  străbunicilor,(peste 10 generații de preoți ardeleni până la Georgiu Creț 1800-1868)) au rodit  mai ales la Margareta,bunica mea si la nepoții ei(acum stabiliți in Canada) .In ce privește lumea interioară ,lecturile,cultura ,familia Creț a simțit istoria  ,epoca sec.XIX si prima jumătate a sec.XX,cam așa cum simțim și noi ceea ce ține de o familie mai mare,de neam,de o Românie care s-a plămădit pe parcursul vieții lor Ma gândesc la presa vremii,la articolele lui Eminescu, Gh.Bariț, Șincai, Alexandrul Roman, Octavian Goga..... care încurajau speranțele , năzuințele ardelenilor de actualitate  și azi dupa atâta timp în susținerea opțiunilor spirituale, de civilizație sau cultură..  Memoria  familie Creț, ca români trăitori de-a lungul graniței de vest a tării noastre de acum face  parte dintr-o românitate mai extinsă spre vest,până in proximitatea Tisei. Descendenții copiilor preotului Georgiu Creț (cel puțin opt urmași cuprinși în arborele genealogic realizat de domnul Dorin Murg),n-au plecat în alte părți ale României Mari,de după 1918.Ei au avut familii,în special de preoți care si-au împlinit menirea,rostul în zone ca Satu-Mare,Bihor,Arad,poate Sălaj,poate Timișoara,sau alături de enoriașii lor în Ungaria,poate.... .Si au rămas fideli bisericii greco-catolice ,rezistând cât au putut și după scoaterea ei în afara legii  în 1948.Pentru familia Creț,împlinirea unirii cu România a fost un ideal pe care l-au trăit,la fel cum,în 1877 s-au bucurat de independența față de imperiul otoman, sau cum au prețuit regalitatea României care însemna un progres  și o speranță salvatoare.

Trei fotografii care vorbesc despre viața socială a familiei Kretz,apoi Crețu. Victor și Sever 

făceau parte dintr-o formație de muzică  probabil organizată de societatea culturală a liceelor din Beiuș.

Făceau drumeții în  la Stâna de Vale, la Izbuc.bunica mea este cea care pozează grațios cu o pălărie 

mare și cu baston.

Se pare că excursia a fost cu voie bună ,bunica mea poartă o rochie cu dungi și contribuie la atmosfera destinsă.Altfel,era zilnic prezentă în biroul avocațial al tatălui ei pe post de secretară,traducea și scria în maghiară,germană  și română actele juridice necesare proceselor.Seara,cânta la pian cu ferestrele deschise, iar cei ce se plimbau pe strada Română puteau să se bucure de calitățile ei de interpretă ,și rămâneau să o asculte.A rămas cunoscută prin permanența unui zâmbet  care comunica curaj și încredere...