Despre Aurel Crainic,bunicul meu ,1893-1968

Pe bunicul meu l-am cunoscut destul de puțin.In schimb am recitit acum câteva scrisori scrise părinților mei,de-a lungul timpului,unele chiar din anii premergători morții sale.Au fost patru frați in familia sa,iar tatăl meu mi-a scris că obârșia familiei era în zona Beliș.Acum,această zonă este mult admirată de turiști iar iarna este raiul schiorilor.Dar cred că s-au născut la Albac,cel puțin așa afirma mătușa  mamei,avocata Eufemia Crainic,mezina familiei Crainic.Tatăl lor,Mihai Crainic s-a strămutat cu familia la Beiuș si a trăit mult și frumos 95 de ani(1850-1945).Familia avea tradiții ortodoxe,soția si mama copiilor era fiică de preot din părțile Aradului,Elena Indrei.Aveau și alte tradiții perpetuate în familie,au fost liberi și păstrau sentimentul nobleții primite și recunoscute de pe la 1610.In fapt,Mihai Crainic a stimulat evoluția copiilor săi prin educație,învațătură si cultivarea sentimentelor de apartenență la cultura română...Mihai Crainic a fost silvicultor,slujbas cu funcția de gornic,cred că o funcție responsabilă,poate mai amplă decât cea de  brigadier silvic din zilele noastre.Familia a avut o casă mare ,cu parter (cu spații comerciale sau ateliere) și etaj.Acolo locuiam când ajungeam la Beius,la mătușa mea iubita Eufemia Crainic.Era o casă luminoasă,vesela,de unde se trăia bucuria târgului ,spre care avea orientate ferestrele,larg deschise mai tot timpul.In casă exista pian,multă mobila frumoasă și veche,cu stiluri amestecate,de sfârșit de sec.XIX.Picturi peste picturi,deoarece mezina familiei avea talent la pictură,picta,dar și proteja pictorii locului(Bușiță și Niculiță Pop,cu studii ,profesori de desen in școlile românești ale Beiușului).Fiind avocată,pasionată de sentimente altruiste,aveam ocazia să cunosc clienții ei,oameni cu necazuri,pitorești din zona limitrofă orașului.

 Eufemia Crainic era prietenoasă si imaginativă,permisiva cu defectele omenești,tolerantă ,pe scurt o femeie sensibilă,capabilă și foarte bună.Păstra un cult pentru memoria mamei sale,am admirat-o pentru spiritualitatea profundă și reală,nefariseică.Poate bunicul meu,despre care am pornit a scrie ,o să ma ierte pentru simpatia  păstrată peste timp pentru matușa mamei...Era și patinatoare,schia,mergea la procesele ei,la spectacole,cu un cuvânt încerca să-și faca viața frumoasă,in condițiile in care necazurile erau peste tot(casa i-a fost naționalizată),frații prigoniți conform uzanțelor realităților de dupa 1945,boli,dureri....

Si cum azi este 1 Decembrie 2019,ma gândesc la bunicul meu,care,acum 100 de ani,poate ceva mai mult,a trimis o fotografie mamei sale,la Beiuș,informând-o că este sănătos,împreună cu camaradul său.Scrisoarea era cenzurată,erau sub arme austro-ungare,și din crâmpeie de amintiri,a luptat prin Italia,dar si prin Rutenia(prin sudul Ucrainei).Iar tânarul său prieten era tot ardelean. Întâmplarea a făcut ca să-l recunoască drept bunic al său o doamna artistă și profesoară de sculptură  de prin Timișoara,care mi-a călcat pragul(acum multe zeci de ani...)
   Aurel Crainic,bunicul meu ,in stânga imaginii de mai jos,(1893-1968)era cel mai mare dintre copii silvicultorului Mihai Crainic.A fost dăruit cu inteligența ,agerime a minții,cu șarm și ușurință in comunicare.A imbrațișat cariera armelor,cu studii serioase la Viena,școli de cadeți,școli militare,apoi ,după Marea Unire din 1918,primit în armata română,a ajuns la studii și în Franța,la Saint Cyr....Cunoștea perfect,scris și mai ales conversație ,mai multe limbi.....Și pentru aceasta a făcut parte din diferite comisii de armistițiu,inclusiv la sfârșitul celui de al doilea război mondial.Perfect maghiara,germana,franceza,italiana,rusa sau dialectele slave din imperiu,probabil din scoli,latina și greaca veche....A fost ofițer de geniu cu o carieră remarcabila in armata română,a primit multe decorații,inclusiv decorația Mihai Viteazul....Avea un dulap cu ordine si decorații,era  un devotat colonel al armatei române,pensionat prin 1947....A comandat  unități de geniu,în afară de timpul servit în campaniile de război,la Oradea,Alba-Iulia,Brad,Beiuș,unde in final s-a stabilit și și-a sfârșit viața.
  Acum 100 de ani,Aurel Crainic,impreună cu frații lui,Virgil și Stefan ,a participat la Adunarea de la Alba-Iulia,ducând credenționalele Bihorului,sau ale zonei Beius,unde avea domiciliul.A căutat prin arhive vechi,documente privitoare la originile familiei sale.Căutari finalizate cu confirmarea unor acte vechi ,diploma nobiliară pentru ramura Gavril Crainic din Ghiurcuța.Avea cunoștințe extinse despre personalitatea lui Mihai-Viteazul,pentru care a cautat documente prin biblioteci sau arhive străine.

Tatăl meu l-a cunoscut mai bine și nu odata povestea că era sclipitor de inteligent,plăcut in societate,mare amator de baluri și petreceri....Încă înainte de război a achiziționat un teren,a construit o moară mecanică pentru cereale,dar dotată și cu un iaz,de mare productivitate.Greul familiei,al rambursării creditelor la bănci pentru împrumuturile legate de moară ,al gestionarii pământului arabil le ducea nimeni alta decât bunica mea ,Margareta Cretz,acum căsătorită Crainic.Dar și greul educării celor trei copii ai familiei,Gheorghe Crainic(n.1922-1995)Vioara-Maria 1924-1987 și Aurel Crainic 1928-1992? 

Margareta Crainic născută Creț (1886-1949) bunica mea.

.Bunicul meu a trecut prin situații grele in viață,inclusiv trimis în detenție la Canal,umilit,împreuna cu fiul său mai mare Gheorghe. Necazurile au culminat prin decesul Margaretei ,bunica mea,bolnava poate și de supărările legate de persecuțiile noului regim.Am găsit toate impozitele și chitanțele  cotelor achitate la zi pâna in ultima sa clipă de viață.Dar,bunicul meu a rezistat,a lucrat la moară,s-a recăsătorit și a avut încă un copil ,pe Mihai Crainic.Ba mai mult,a reușit să lupte pentru a fi reabilitat,nu a avut nici un proces,detenția lui fiind ilegală...apoi a reprezentat-o pe mama mea ,în procese cu spitalul din Beiuș care dorea să-i folosească casa,au și construit ceva pe grădina ei....Am scrisori în care-i scria mamei mele despre mersul acestor procese,care dovedesc coerență,gândire clară,seriozitate,și,grafologic,un scris cultivat și cu multă personalitate.Un om generos,nu un om perfect,dar uman,un luptător pentru familia sa,în situația când frica impusă paraliza orice speranța de dreptate.(perioada dintre 1960-1968,când a murit).Iar la moară,atmosfera era paralelă cu strășnicia vremurilor,era o boemă care încerca să străbată vremurile trecătoare prin prietenie și haz de necaz.

 Rodica Crainic,cas.Igna(verișoara mamei),Mihai Crainic(1957-2015)ultimul fiu al bunicului meu și Margareta Catrinu,autoarea amintirilor despre Aurel Crainic,posesoarea blogului Emoții și culori.

 Aurel Crainic,bunicul meu si mai jos Virgil Crainic fratele mai mic(farmacist militar,un om deosebit de bun si capabil.(voi reveni cu imagini și amintiri)

Călin și Valentin Crainic,stabiliți în Canada,verișoara Rodica Igna(n.Crainic) împreună cu Margareta Catrinu la Cluj,prin 2018.

 Cei doi frați,Călin si Valentin Crainic,copii vărului meu ing.Gheorghe Crainic,absolvenți de colegiu în Canada,Toronto.Plecați prin anul 2000,legal,au venit cu tatăl lor să cunoască țara natală.Și pentru ei am adunat amintirile acestea.O țară înseamna și o familie cu istoria ei omenească,cu destinele tot mai uitate ale unor aspirații care au definit câte puțin și locurile nu numai existențele lor.Î n dreapta Rodica Igna,născută Crainic,verișoara mamei mele,profesoara de muzică  in Cluj.În spate ,bucuroasă ,pentru reintâlnirea ultimilor descendenți ai familiei Crainic.Mai jos,Corina Crainic,psiholog,stabilită cu părinții ei,Mircea Crainic(arhitect) și Marina Crainic(grafician) in Elveția,la Lausanne.Si mai jos,în uniforma armatei române,colonelul farmacist Virgil Crainic,frate cu Aurel , Eufemia și Ștefan Crainic,unchii si mătușa mea .

Reversul fotografiei trimisă din primul razboi de Aurel Crainic.

 Mircea Crainic,arhitect din Lausanne și Rodica Igna,născută Crainic,mai jos aceeași împreuna cu Corina Crainic,la Cluj acum câțiva ani,2010 poate.Mai jos,in uniforma,farmacist colonel Virgil Crainic,tatăl lui Rodica si Mircea,bunicul pe care Corina  nu cred că l-a cunoscut.Crainici din Elveția!

Casa familiei Crainic din Beiuș,in piața orașului.Acum este restaurată de proprietarii actuali.viața merge mai departe,dar amintirile mai rămân..... În gangul de la intrarea în casă.In dreapta se urca pe scări la locuința avocatei Eufemia Crainic.N-am prea avut distanță pentru o imagine de ansamblu,aveam și poze vechi,dar,cine știe pe unde sunt.

Colonel farmacist Virgil Crainic,frate cu bunicul meu Aurel Crainic

Mihai Crainic,născut prin 1850 probabil în Albac sau Beliș A murit în 1945 la Beiuș.A fost 

tatăl lui Aurel Crainic bunicul meu colonel (1893-1968),Virgil Crainic farmacist colonel(1899-1978,

Stefan Crainic(1895-1969?),Eufemia Crainic -avocat(1903-1972)

Mai sus,o fotografie veche ,probabil 1899-1900.La stânga este Elena Indrei căs.Crainic,mama 

fraților Aurel,Stefan,Virgil  și Eufemia Crainic.(in foto.primii trei copii,băieții)Pe scaun,in dreapta ,

Mihai Crainic(gornic, slujbaș silvic,prin Albac,unde s-au născut toți copii fam Crainic).Am remarcat costumația străbunicii , moda rochiei,brățari ,inel,ceas la cingătoare dar și pălăriile din imagine.Elena era tot ortodoxă de la Arad,iar mama mi-a spus că era ambițioasă si harnică.

Fotografia de mai jos îi reprezintă pe cei patru copii ai familiei lui Mihai  și Elena Crainic,străbunicii mei.Nu i-am cunoscut decât prin amintirile mamei mele,dar și prin amintirile preluate de la fetița familiei,mezina  Femița.foarte sensibilă .Cultivată(avocată la Beiuș )  a păstrat frumos amintirile părinților ei și a fost apropiată de mama mea.Străbunicul Mihai Crainic a trăit  mult ,95 de ani.A murit în 1945,nu și-a revenit dupa episoadele de ocupație a orasului de  către trupele rusești,când au fost detonate podurile de peste Criș....Cel mai mare dintre frații Crainic a fost bunicul meu Aurel,iar alaturi de fetița Eufemia este unchiul iubit Virgil Crainic(farmacist militar).Cu familia lui Virgil Crainic am avut legături apropiate deoarece am trăit cu toții în Cluj și am menținut o viață intreagă sentimente de familie . 

                    Fotografia celor patru copii ,probabil 1908. Aurel Crainic ,cel mai mare dintre copii,născut în 1893 a fost bunicul meu,iar fetița ,mezina familiei,,născută în 1903,Femița,a ajuns avocată .

 Virgil  Crainic ,pe scaun,lângă fetiță(n.1899),apare mai jos,cred elev de liceu,a ajuns farmacist militar.De la Mircea Crainic arhitect din Elveția ,fiul lui,am aceste frumoase fotografii.

Virgil Crainic,foarte tânăr este tatăl lui Rodica și Mircea.De altfel Mircea Crainic mi-a trimis aceste doua fotografii,vechi și interesante care spun multe despre idealurile familiei .

 O fotografie de prin 1940 a bunicilor mei,Margareta Crainuc (n.Cretz) si Aurel Crainic.În spate o mobilă pe care o am acasă,a fost în biroul avocatului Ambrozie Cretz și mama a adus-o la Cluj,amintire..

Călin și Valentin Crainic,acum stabiliți în Canada,prin 1998,pe lângă mormintele 

din cimitirul din Beiuș.au studiat in Canada,liceul și colegii de chinetoterapie.Lucrează și sunt foarte independenți.