Portretul lui Mihalache Stoica Catrinu,1862-1925, amintiri de suflet păstrate peste ani,multi ani de istorii suprapuse.

      Pe acest bunic nu l-am cunoscut,tatăl meu a rămas marcat de boala și durerile  suferite  și îndurate de acesta   înaintea sfârșitului .Drama pierderii tatălui  s-a produs când cei  mai mici copii aveau încă mare nevoie de ocrotirea și îndrumarea unui părinte,tatăl meu și unchiul Sandu erau de 13 și 10 ani.Dar,cu anii care treceau,au revenit  și amintirile semnificative care să întregeasca  portretul unui om iubitor ,al unui tată cu o familie mare pentru care a lucrat cu vrednicie.Aceasta și poate multe altele l-au determinat pe tatăl meu să scrie pentru mine câteva pagini pline de sensibilitate despre tatăl  si mama sa,de fapt despre familia Catrinu,în succesiunea de generații.Am înteles că familia  era de ,,dincolo'',adica din Ardeal.Nu era un lucru chiar rar ca în familiile din sate ca Dragoslavele ,aflate aproape de granițele vechiului regat al  României,să își găseasca adăpost clandestin de-o noapte  câte un ardelean trecut pe cărările știute  din vechime,peste munți....Doi tineri,feciori ai unui preot din preajma Sibiului sau din Țara Bârsei,au ajuns în Dragoslavele ca fugari ,refugiati (pot fi foarte multe motivele).Tradiția orală a familiei,confirmă numele Catrinu,ascendența ardeleană a familiei ,iar tatăl meu a aflat prin bunicul său despre strămoșul străbunic,unul dintre acești doi tineri născuti și ei prin 1785-1790 în Transilvania.Acest Ion Catrinu s-a căsătorit în Dragoslavele,a avut  copii și a trăit mult pâna prin 1870.A avut șase copii (Maria I Catrinu căs.Diaconescu (n1816-?),Ion I. Catrinu  (1828-1913)preot in Dragoslavele,cu monumentul lânga biserica din Joseni Dragoslavele, foarte venerat de săteni,Stoica I Catrinu (1825-1869)bunicul tatălui meu, Năstase I Catrinu(1827-?) si Nicolae I .Catrinu(1830-1919 ?),pe care tatăl meu l-a cunoscut câtiva ani buni ,copil fiind.Bunica lui  tata,Maica Bica și nora lui Ion Catrinu,apoi Maria Catrinu,mama tatei,au trait mult,s-au înțeles bine și mai ales au avut amintiri pe care le-au împartășit ,la vremea lor nepotului și fiului Petre M. Catrinu tatăl meu.Am ajuns astfel la Stoica I.Catrinu (1825-1869),generația a III-a.A avut patru copii, a murit tânar,atunci cand bunicul meu ,Mihalache Stoica Catrinu avea 7 ani.(cei patru copii ai lui Stoica I.Catrinu au fost Ion St.Catrinu n. 1855,Niculăiță Catrinu n.1858,Mihail St.Catrinu 1862-1925,Elisabeta Catrinu care a trait 100 de ani) Astfel Ion Catrinu,fugarul din Ardeal ,impreuna cu fratele lui (mai mare si fără urmași)s-au integrat în obștea moșnenilor Dragosloveni,au avut avere adusa din Ardeal,la care prin multă hărnicie și seriozitate au adăugat și chiverniseala de care s-au învrednicit.Cei doi ,generatia a II au trait mult,bucurându-se de respect...Descendentii lor,educati in cinstea valorilor ancestrale, n-au avut vieți prea lungi,au avut destui copii,fete,nepoti ,așa că averile s-au tot împărțit (dote),iar munca a fost fară oprire,adaptându-se condițiilor timpului istoric care curgea înainte  cu veșnice provocări  și situații,cu speranțe dar și cu razboaie.(satul a fost pe linia frontului primului război,cu pierderi de vieți dar și de gospodării sau alte valori.

Mihail Stoica Catrinu a construit  singur,el si sotia sa,Maria,coana Mița cum îi spunea satul trei case in aceeasi curte.A  moștenit  de la familia lui un nume cinstit,o educatie crestina serioasa,valori morale pe care le-a dovedit prin felul cum și-a condus familia și cum și-a agonisit averea.A avut 12 copii,dar,au ramas și au trait ani buni șapte,(ceilalti au murit foarte mici...)Maria ,sotia lui vrednica era mai mica ,dar firile lor se completau frumos.Bunicul Mihalache Stoica Catrinu a lasat notite cu numele și datele de naștere ale copiilor săi scrise de mâna sa la sfârsitul  Psaltirii familiei ,cu completari impresionante chiar din zilele premergatoare mortii sale,în care aprecia familia și viața dusă cu iubita sa soție .A fost un om talentat,a intuit terenurile favorabile dezvoltarii unor cariere de piatra de var,a unor cuptoare de ars piatra de var(de dimensiuni considerabile) a avut instalatii de prelucrare a lemnului pentru constructii(gater),a  facut comert cu aceste produse care ajungeau plutărite de la izvoarele Dambovitei  spre Câmpulung la gară,de unde direct în vagoane spre Bucuresti și orașele de câmpie care se dezvoltau urbanistic.Coana Mița era stăpâna casei,avea ajutoare pentru mulțimea de copii,dar și de angajati la cuptoare etc.S-a ocupat chiar de o mică prăvălie aflată împreuna cu alte anexe  foarte aproape de casă.Greu am găsit aceasta mica imagine cu prima casă unde au crescut copii familiei.Fotografia din 1933,de la parastasul de 7 ani de la moartea lui Mihalache St.Catrinu  a fost facută în fața acestor case,cu fiicele căsătorite cu  feciorii și câțiva nepoți născuți la acea dată.De fapt bunicul meu  este din altă lume,o lume de acum peste 100 de ani pe care o putem contempla,înțelege și aprecia pentru importanța sa ,mai ales morală,de valori culturale și nu numai.

Cei doi bunici ai mei,asa cum erau,tineri,frumos îmbracati,harnici optimiști.

Bunica torcea,a avut război de țesut,casa decorată cu scoarțe,icoane,ceramică,o atmosferă arhaică,autentică...Fotografiile sunt facute de tatăl meu care aprecia expresivitatea unei ,,lumi''în schimbare dupa sfârșitul primului război,cel al ,,Reîntregirii''.Cam așa arătau casele din partea de sus a Dragoslavelui,partea cea mai veche,mai ferită.Casele din Joseni,asezate de-a lungul drumului negustorilor,al armatelor,drum stravechi de legatura al Brașovului,prin Bran și Rucăr cu capitala străveche a Țării Românesti ,orașul domnesc Câmpulung ,erau mai cosmopolite,mai orășenizate.Se vede Valea Caselor îndiguită ,pentru a limita distrugerile pe vreme de ploi.Era de  fapt un torent de munte pe cât de viu pe atât de util satului.

fotografie veche,de prin 1940,casele de peste vale.

Casele lui Mihalache St.Catrinu,Gardul a supraviețuit mai mult...

Casele s-au vândut,se vede și chioșcul...

Tot prin 1940,micul magazin al familiei,frații Sandu si Petre (Titi),probabil 1940.