Biserica Inălțarea domnului,Dragoslavele 2020
Tatăl meu mi-a lăsat lăsat o scriere memorialistică,datată 1985,un dosar cu texte dactilografiate,cu completări scrise de mână,cu scrisori ,necroloage,etc atasate.De altfel mai am încă un dosar cu scrisori primite de la frații săi,de la bunica ,de la mătușile sau prietenii lui din Dragoslavele (inclusiv colegi de liceu,poate rude colaterale).Vedeam că scrie, mai completa ulterior,până când ,într-un târziu, mi-a dat lucrarea numită Sirul Strămoșilor.Cu dedicație restrictivă, personală, ca răspuns la ciudatele întrebări pe care poate i le-am pus de-a lungul celor 46 de ani de paternitate generosă și deloc ușoară . În treacăt fie spus, tatăl meu a încercat să-mi dăruiască o ,, cultură,, a sentimentului familial, pe care istoria mea personală nu l-a cunoscut .Familiile au devenit tot mai mici, cu alte scopuri ,cu alte aspirații
Scena istorică mereu inedită a anilor mei de creștere,de formare , era acompaniață de sentimentele de apartenență ale personalităților părinților mei la o altfel de lume. Inainte de a înțelege aceste relații,de rudenie,de sânge, aveam poveștile familiei,cu personaje reale ,din fotografiile cu care mă jucam, despre care îmi fabricam povești, pe care le iubeam în abstract.Chiar dacă pe unii ajunsesem să-i cunosc în contemporaneitate,pe viu adică, , nu prea puteam suprapune îndrăgitele fotografii peste adevăratele personaje .Tatăl meu era acasă cu tot satul,avea povești cu colegii lui de scoală, pe care îi convoca la drumeții mai serioase,cu bocanci și rucsaci(modele de dinainte de 1940), pe la stâne,sau alte locuri frumoase. Abia acum,când am pe aproape vârsta tatălui meu ,am revenit la interesul pentru amintiri....pentru suprapunerile de amintiri, care constitue materia de visare , în jocul personal , de-a Centenarul,,..
Așa,tata îmi reamintește de numele Catrinu,existent în balada Gruia lui Novac: în munții Catrinului,în pădurea pinului,la cerdacu,lui Novacu etc..Că tradiția orală a poveștilor din familie,(perpetuată de câteva bunici,octogenare,centenare, de mulțime de mătuși și unchi parcă coborâți din poveștile mele de copil) ar fi că Primul Catrinu (n 1750-?) ar fi fost un ardelean,preot de peste munți,nascut prin zona Sibiu, Țara Bârsei,care ar fi avut necazuri...Că doi dintre fii lui ar fi trecut munții și s-ar fi stabilit la Dragoslavele.Unul dintre ei a trăit mult,a avut familie și copii,ar fi murit prin 1870, Ion Catrinu(1790-1870). Acesta a avut șase copii despre care se știe :Maria I.Catrinu(1816-?) căsătorită Diaconescu, Ion I.Catrinu(1820-1913)preot în Dragoslavele-noua copii, Ana I.Catrinu (1823,căsătorită Băncilă trei copii),Stoica I.Catrinu,bunicul tatei,(1825-1869) patru copii,Năstase Catrinu (1827-?,cinci copii) și Nicolae Catrinu(1830-1918,după război,opt copii,fete toate+ Eftimie Catrinu,erou de război)).Până acum trei generații,preotul ardelean,apoi Ion Catrinu,apoi generația a III-a copii lui Ion Catrinu.Probabil că mai sunt familii în Dragoslavele care se știu că având origini ardelene,(familia preot Răuțescu).Iar tradiția în zona Corbii de Piatră menționează că bisericuța rupestră a fost dată unor refugiați ardeleni ca loc de rugăciune-data la care s-ar fi surpat un perete de stâncă...ne mai socotind elemente de costum sau folclor oieresc sibian aduse de ei .De atâtea ori ,cănd drumețeam prin locurile satului,mă gândeam la drumurile turmelor de oi care parcurgeau munții, probabil conform tradițiilor ancestrale,plătind în miei,brânză etc,iar drumurile din vechime mai erau și cele ale cailor,pe scurtături.La Câmpulung ,la vărnițele de pe Mateiaș cred că se putea ajunge zilnic pe alte drumuri,poate mai pe aproape de mănăstirea Nămăiești.Pe la preoți s-au găsit condici sau registre cu nașteri,căsătorii,decese.Dar multe s-au distrus,inclusiv vechile morminte, nimic nu poate rămâne pe loc, dinamica vieții nu poate fi stopată, iar amintirile celor vârstnici rămân un izvor istoric oral, la fel ca alte forme de folclor . Deci sursele amintirilor au fost : Maica Bica, sotia lui Stoica I.Catrinu (bunica tatălui meu,a trăit mult și sfârșitul ei a fost în 1916, legat de închiderea batrânilor , al celor care nu fugiseră de furia luptelor din zona satului) ,bunica mea,coana Mița sau coana Mare(a avut mulți copii,au rămas sapte,între care penultimul Petre M.Catrinu,tatăl meu). Cu ochii sufletului, îi pot vedea tăifăsuind pe săliță (cerdacul-balcon tradițional, minunată creație tărănească constructivă) pe bătrânele bunici, poate secondate de nepoții lor,care au primit semințele acestor amintiri.Acolo erau prezenți și cei doi frați fugari ardeleni, longevivi și ei, respectați de sat, cu bărbi albe, veșnic la soare pe laviță. Fugarii ardeleni au găsit pe lângă satul frumos și însorit(partea din Suseni) și biserica Inălțarea Domnului care era relativ nouă,poate
Schitul mănăstire din Dragoslavele,2020 Crăciun.
...Pentru ardeleni era ceva minunat, plus pustnicii izolați în văgăunile munților din preajmă. Tradiția lor s-a perpetuat în zona binecuvântată a Mușcelului. Cel mai mare din frați nici nu a fost căsătorit. Întâmplările lor s-au tot continuat , bunica mea Coana Mița era mare povestitoare, avea umor , recita poezii lungi de Vasile Alecsandri, mai comenta fabule, ghicitori,..Pe mine mă captiva prin forța firii sale ,învelită în glume dar conștientă de problematica existenței cotidiene. De acum arborele familiei se va dezvolta urmărind familiile crescute din cei șase copii ai lui Ion Catrinu Tatăl meu i-a cunoscut personal pe toți, dar a apreciat evoluția descendenților preotului Ion I. Catrinu. Aceștia au fost de folos satului ca învățători sau ca sefi ai Obștii Moșnenilor Dragoslăveni, având descndenți până în prezent. Apreciez efortul colectiv condus de domnul Cristian Mierlea , inginer din București care a adunat multe date, acte, fotografii privind urmașii preotului Ion I.Catrinu. Poate va afla date despre descendența Anei Pușcariu (fiică a preotului din Joseni), căsătorită la Bran cu un Pușcariu din familia renumită pentru sentimentele de cultură românească, poate bunică a lingvistului Sextil Pușcariu. Cine știe,poate obârșia preotului Catrinu din Ardeal să se fi perpetuat la nepoții deveniți dragoslăveni, iar zona Poiana Mărului-Țara Bârsei să fie și locul de origine , unde și-au căsătorit o fiică, pe Ana I. Catrinu.Despre copii lui Stoica I Catrinu, în special despre frumoasa familie a lui Mihalache St.Catrinu, am scris suprapunând amintirilor tatălui meu, propriile amintiri, inspirate de fotografiile vechi sau mai noi facute de tatăl meu. Intre colateralii (frații) lui Mihalache(1862-1925), bunicul meu ,sunt încă trei frați: Ion St.Catrinu (poreclit Chițoi),foarte bogat,cinci copii,căsătorit cu Țața Floarea din Pietrari, mulți descendenți,fetele cu schimbări de nume, Predoietc..Apoi Niculăiță St.Catrinu, om foarte iubit căsătorit cu o Arsulească frumoasă și blondă(descrierea tatălui meu care nu s-a pierdut intre ramificatiile verilor mulți, dar răbdarea il cam lăsa pe ici-colo). Acest Niculăiță i-a botezat toți copii lui Mihalache,tata reținând sentimente frumoase ca pentru un naș, părinte spiritual.De menționat o doamna dr.Colț acum prin Câmpulung, Lenuța Manolescu tot din Câmpulung cu descedenții săi.A mai fost și o soră,Elisabeta Popescu,cu descendenți care locuiau în Joseni,pe lângă Crucea lui Matei Basarab.I ntre descendenții lui Mihalache St.Catrinu,crescuți dintre unchii și verii mei,este Ruxandra Catrinu căs.Sourou.
Mănăstirea Nămăiești,Crăciun 2020
Ingineră,stabilită la Paris, apoi Versailles,mamă de jurist, bunică de trei nepoți minunați.Sanda a preluat amintirile mele, ale tatălui meu,a mai completat,a găsit noutăți, cu un cuvânt a preluat stafeta de la mine. A folosit frumos calculatorul,a facut arbori genealogici clari,vine vara mereu la Dragoslavele,este cea mai minunată și potrivită descendentă a familiei care poate colabora cu domnul Mierlea care are aceleași bune tehnici digitale de folos în mileniul III. A realizat noi arbori genealogici îmbogățiți după sejurul din vara covidiană 2020 .Din păcate acești arbori trebuie readuși la viață de inginerii cu mințile clare ,eu fiind liric rămasă doar în visări și povești. Dar chiar așa,poveștile merg mai departe,aducând amintirea centenară a dramaticelor sechestrări din 1916. De Craciun 2020 am fost la Rucăr,am cutreerat cimitirele împodobite si bisericile în seara de Ajun, am vorbit cu preoții lor minunati.Am avut ghizi ocazionali care ne erau aproape, descendenți din familiile.Răuțescu, Mușătescu, Arsulescu, am retrăit incendiul bisericii Baștea,i-am văzut cavoul...Dar am fost și la slujba de Craciun în zori la biserica veche zisă Mănăstire, am găsit-o restaurată,păstorită de un preot dragoslăvean, ne-am împărtășit amintirile...A doua zi de Crăciun am fost la slujba de la biserica din Suseni-Dragoslavele, la mormintele familiei, apoi la schitul de pe muntele Mogoș, terminând cu schitul -mănăstire din Dragoslavele (cel legat de reședința de vară a Patriarhiei).Ne-am amintit de parintele Răuțescu(scriitor,epigrafist,istoric al zonei,) celebru,apreciat de posteritate.Voi atașa fotografii recente,altele despre aceste familii găsiți în arhiva blogului,in datele de 16,22,23 și 27 octombrie 2019
Una dintre pozele vechi,Ionel M Catrinu de 3-4 ani,impreună cu Maria și Mihalache St.Catrinu,prin 1897 la Câmpulung.In stânga una dintre surorile bunici și bunica lui tata,fam.Țuțuianu
