Reîntoarcerea pentru câteva zile în locurile frumoase și îndrăgite ale vacanțelor de altădată, înseamnă emoția fermecată a unei povești adevărate , trăită pe viu...Din nou, cu lacrimi izvorâte și de neoprit ,
Câmpulung.
la fel ca ninsoarea purificatoare care curgea din înalturi, luminând totul cu albeața ei . Și sfântă ca ziua de Crăciun a anului 2020, curgând peste amintirile mele , peste bunicii, mătușile și unchii mei , peste lumea diafană, plutitoare, imaterială a unei mari familii...Familia unui sat , a unui arbore genealogic înfrunzit până departe-n zări. .
Mi-l amintesc, mergea repede, vorbea frumos cu noi ,cu tatăl meu. Eu trebuia să spun frumos -Sărut mâna- ,să stau cuminte, să ascult...Am și fost în vizită la doamna preoteasă, la o linguriță de dulceață pe la ora 5 d.m. Deja la 5-10 ani mă uitam cu admirație la costumele doamnelor, la maramele de borangic, la modelele de cusături de pe ii...Vedeam deosebirea între costumul de muncă, de toată ziua (frumos,dar mai simplu) și costumul de biserică, de sărbătoare.
Așa că puteam să conversez cuviincios cu doamna preoteasă, despre folclor, peisajele frumoase ale zonei sau ce văd eu în biserica din Suseni chiar din pat, direct prin ușa deschisă, pănă în altar.Din patul mătușii mele Rița Vlad Arsulescu, (unde rămâneam uneori și noaptea) , ma simțeam fericită să vad duminica lumea venind la biserică îmbrăcată frumos, biserica cu lumânări la altar.
....Repede am descoperit cărțile familiei Catrinu, psaltirea bunicului meu, bibliile, dar și podurile pline de reviste,alte cărți sau romane foileton,calendare interbelice, o lume parcă oprită cândva în afara timpului Tata mi-a arătat monografia Dragoslavele, cea reeditată în 1937, cu coperta verde, dar și o Istorie a orașului Câmpulung (format mare,ca un album), Le am și acum la Cluj.
O liniște sacră unea totul, frumusețea era dincolo de pereții îmbătrâniți , vechimea părea etenitate. Iconostasul de zid, proporțiile intime, la scara omului îngenunchiat în rugăciune fierbinte, binecuvântarea preotului, chiar bradul împodobit și cu daruri pregătite pentru creștinii participanți mi s-au legat de suflet , ca amintiri prețioase,de neuitat. Căminul cultural din Dragoslavele se numește , preot Ioan Răuțescu, o stradă din Câmpulung îi poartă numele, prin grija fiicei, a descendenților ,s-a ridicat un bust în Câmpulung, au fost comemorări la 40 de ani , vor mai fi astfel de momente de cinstire a exemplarității unui adevărat slujitor in credință, cultură, exemplu de moralitate și dragoste de țară.
Casa părintelui Ioan Răuțescu si în prim plan podul peste Valea Caselor.
la fel ca ninsoarea purificatoare care curgea din înalturi, luminând totul cu albeața ei . Și sfântă ca ziua de Crăciun a anului 2020, curgând peste amintirile mele , peste bunicii, mătușile și unchii mei , peste lumea diafană, plutitoare, imaterială a unei mari familii...Familia unui sat , a unui arbore genealogic înfrunzit până departe-n zări. .
..
.Momentul era unic, eram la biserică două-trei frunzulițe vii din neamul Catrinu, dar mult mai mulți din cei pentru care ne rugăm să mijlocească pentru noi, de Dincolo .De acolo , din speranța și stiința mea, din lumea de lumină și cântec îngeresc era prezent, nevăzut, la slujba de Crăciun și Ion Catrinu,(1785-1870), ardeleanul care care s-a așezat în Dragoslavele, a crescut sase copii, a muncit pentru o familie care s-a extins în 230 de ani până departe în lumea largă.,...Acolo la intrare am simțit țesătura minunată a familiei , a familiilor , a înrudirilor, a creșterii vieții cu harul binecuvântat al lui Dumnezeu. Acolo era prezent alături de cavoul lui Ionel M.Catrinu (1894-1978) și preotul Ioan I Răuțescu (1892-1974) , buni prieteni,căsătoriți cu doua surori Arsulescu. In amintirile mele , preotul Ioan Răuțescu are locul venerat al unui model ,respectat de toată suflarea , de la mic la mare.
.Momentul era unic, eram la biserică două-trei frunzulițe vii din neamul Catrinu, dar mult mai mulți din cei pentru care ne rugăm să mijlocească pentru noi, de Dincolo .De acolo , din speranța și stiința mea, din lumea de lumină și cântec îngeresc era prezent, nevăzut, la slujba de Crăciun și Ion Catrinu,(1785-1870), ardeleanul care care s-a așezat în Dragoslavele, a crescut sase copii, a muncit pentru o familie care s-a extins în 230 de ani până departe în lumea largă.,...Acolo la intrare am simțit țesătura minunată a familiei , a familiilor , a înrudirilor, a creșterii vieții cu harul binecuvântat al lui Dumnezeu. Acolo era prezent alături de cavoul lui Ionel M.Catrinu (1894-1978) și preotul Ioan I Răuțescu (1892-1974) , buni prieteni,căsătoriți cu doua surori Arsulescu. In amintirile mele , preotul Ioan Răuțescu are locul venerat al unui model ,respectat de toată suflarea , de la mic la mare.
Parintele Ioan Răuțescu.
Mi-l amintesc, mergea repede, vorbea frumos cu noi ,cu tatăl meu. Eu trebuia să spun frumos -Sărut mâna- ,să stau cuminte, să ascult...Am și fost în vizită la doamna preoteasă, la o linguriță de dulceață pe la ora 5 d.m. Deja la 5-10 ani mă uitam cu admirație la costumele doamnelor, la maramele de borangic, la modelele de cusături de pe ii...Vedeam deosebirea între costumul de muncă, de toată ziua (frumos,dar mai simplu) și costumul de biserică, de sărbătoare.
Dragoslavele cimitirul bisericii Inălțarea Domnului
Biserica Înălțarea Domnului din Dragoslavele. 1745.
Atmosfera colorată a bisericii ,Crăciun 2020
....Repede am descoperit cărțile familiei Catrinu, psaltirea bunicului meu, bibliile, dar și podurile pline de reviste,alte cărți sau romane foileton,calendare interbelice, o lume parcă oprită cândva în afara timpului Tata mi-a arătat monografia Dragoslavele, cea reeditată în 1937, cu coperta verde, dar și o Istorie a orașului Câmpulung (format mare,ca un album), Le am și acum la Cluj.
Casa tradițională a familiei Rița și Vlad Arsulescu.
Am înțeles destule atunci,dar spre maturitate am apreciat forța și talentul acestui preot adevărat care a fost un adevărat ziditor de cultură românească, de stiința ,exemplar ca valoare morală pentru multe generații. Mă gândeam că preotul Ioan Răuțescu i-a botezat pe unchii mei ,că i-a cununat sau le-a facut slujbele înmormântare,parastasele,că le-a botezat copii....Poate,dar se mai poate că să fi slujit sfintele taine tatăl parintelui , Ion Răuțescu (1860-1916) , ucis în fata casei în 1916 de un proiectil german..Dar acesta nu a fost preot.Destinul ,chemarea spre misiunea preoțească a fost darul său primit de la Dumnezeu, nu o tradiție de familie. Parintele Ioan Răuțescu a primit premiul Academiei Române pentru monografia satului,într-o perioadă când funcționau echipele de cercetare sociologică ale tezaurului etnografic românesc îndrumate de elite culturale ca Dimitrie Gusti. Monografia cuprinde date și documente istorice ale comunei Dragoslavele,reproduse și traduse, cu explicatiie care ating emoțional cititorul. De altfel de câte ori recitesc monografia,descopăr ceva nou...Valoros mi s-a părut capitolul XVII cu luptele din 1916 din regiunea Dragoslavele, documentat din surse combatante , jurnale de front,atăt românesti cât și germane.Este impresionantă seriozitatea părintelui Răuțescu.De altfel și pregătirea superioară nu numai la seminar la București dar și la facultatea de teologie din București(1931)unde a studiat cu pasiune limbi vechi, greaca, slavona, ebraica, studii care i-au permis să cunoască texte de vechi documente, înscrisuri pe piatră, vechi pisanii...Trecerea sa prin lume a lăsat urme valoroase, de care ne bucurăm la aproape 50 de ani de la plecarea sa la Domnul. Un exemplu valoros de preot care a rămas în misiune lângă cei pe care i-a primit spre păstorire , fiindu-le mentor , rămânând credincios idealurilor morale, patriotice si culturale , în care a crezut din tinerețe, din totdeauna.
Dragoslavele Suseni prin 1940,foto Petre Catrinu
Casa veche a preotului Arsulescu,iarna 1935,foto P.Catrinu.
Costume frumoase din Dragoslavele,1900.,foto.P.Catrinu
Mihalache St.Catrinu și Maria,1890
Mihalache St.Catrinu, 1924
Am înțeles destule atunci,dar spre maturitate am apreciat forța și talentul acestui preot adevărat care a fost un adevărat ziditor de cultură românească, de stiința ,exemplar ca valoare morală pentru multe generații. Mă gândeam că preotul Ioan Răuțescu i-a botezat pe unchii mei ,că i-a cununat sau le-a facut slujbele înmormântare,parastasele,că le-a botezat copii....Poate,dar se mai poate că să fi slujit sfintele taine tatăl parintelui , Ion Răuțescu (1860-1916) , ucis în fata casei în 1916 de un proiectil german..Dar acesta nu a fost preot.Destinul ,chemarea spre misiunea preoțească a fost darul său primit de la Dumnezeu, nu o tradiție de familie. Parintele Ioan Răuțescu a primit premiul Academiei Române pentru monografia satului,într-o perioadă când funcționau echipele de cercetare sociologică ale tezaurului etnografic românesc îndrumate de elite culturale ca Dimitrie Gusti. Monografia cuprinde date și documente istorice ale comunei Dragoslavele,reproduse și traduse, cu explicatiie care ating emoțional cititorul. De altfel de câte ori recitesc monografia,descopăr ceva nou...Valoros mi s-a părut capitolul XVII cu luptele din 1916 din regiunea Dragoslavele, documentat din surse combatante , jurnale de front,atăt românesti cât și germane.Este impresionantă seriozitatea părintelui Răuțescu.De altfel și pregătirea superioară nu numai la seminar la București dar și la facultatea de teologie din București(1931)unde a studiat cu pasiune limbi vechi, greaca, slavona, ebraica, studii care i-au permis să cunoască texte de vechi documente, înscrisuri pe piatră, vechi pisanii...Trecerea sa prin lume a lăsat urme valoroase, de care ne bucurăm la aproape 50 de ani de la plecarea sa la Domnul. Un exemplu valoros de preot care a rămas în misiune lângă cei pe care i-a primit spre păstorire , fiindu-le mentor , rămânând credincios idealurilor morale, patriotice si culturale , în care a crezut din tinerețe, din totdeauna.
Preotul Ion I Catrinu(1820-1913) de la biserica din Joseni a fost respectat de tot satul
pentru calitatea morală , poate acesta să fi fost un bun exemplu pentru pr.Ioan Răuțescu
Crucea lui Matei Basarab aproape de locul vechi al Vămii.
Biserica din Joseni,,Dragoslavele,(1661),are alături de cimitirul localității ,
cimitirul eroilor decedați la luptele din 1916 din zona Dragoslavele.
Dar a mai existat acum o bucurie emoționantă pentru mine. Am participat alături de puținii enoriași care au înfruntat pandemia, în minunata și arhaica biserică din Suseni-Dragoslavele la impresionanta slujbă de Crăciun 2020. Toată atmosfera era luminoasă, culorile păreau că se mișcă și că sfinții au o viață tainică, intim legată în îmbrățișare cu puținii enoriași.
Crăciun 2020,biserica Înălțarea Domnului.
O liniște sacră unea totul, frumusețea era dincolo de pereții îmbătrâniți , vechimea părea etenitate. Iconostasul de zid, proporțiile intime, la scara omului îngenunchiat în rugăciune fierbinte, binecuvântarea preotului, chiar bradul împodobit și cu daruri pregătite pentru creștinii participanți mi s-au legat de suflet , ca amintiri prețioase,de neuitat. Căminul cultural din Dragoslavele se numește , preot Ioan Răuțescu, o stradă din Câmpulung îi poartă numele, prin grija fiicei, a descendenților ,s-a ridicat un bust în Câmpulung, au fost comemorări la 40 de ani , vor mai fi astfel de momente de cinstire a exemplarității unui adevărat slujitor in credință, cultură, exemplu de moralitate și dragoste de țară.
Margareta Catrinu, artist plastic din Cluj.
Minunata postare! Mi-a mangaiat sufletul sa citesc aceste amintiri si sa vad ca a-ti putut fi prezenta la slujba de Craciun in biserica la care a slujit bunicul meu nenumarati ani! Multumesc! Delona Seserman
RăspundețiȘtergere