Fotografii din excursiile-drumetii la care participau familia Cretiu din Beius

O recunosc pe Margareta Cretz dreapta jos si foto de mai jos în stânga ,turnând cu sticla .

Margareta ,bunica mea,este aproape central cu o palarie mare si probabil frumoasa si la moda.

In stanga este Victor Cretiu,cel care a studiat dreptul la Budapesta și a fost prim pretor în Beius.Poate și fratele Sever,agronomul,cel din dreapta.Cred ca au organizat o mica orchestra.

În prim plan sunt copii Margaretei ,Gheorghe,Vioara Maria(mama mea imbracata marinar)Lelu si Puiu Malita(viitorul matematician).Adulții sunt bunicii mei,Margareta si Aurel Crainic,familia Malita si in centru Victor Cretiu.La Oradea la inceputul anilor 1930

Fotografii cu familia avocatului bihorean Ambrozius Crețiu,fii Sever,Victor,George, Eugen si Margareta .

 

 Frații Georgiu Crețiu  și Sever  Crețiu,copii.Educați,cuminți,dusi la fotograf probabil periodic.Georgiu a trait puțin,a absolvit teologia(1868-1897).Sever a studiat agronomia,a trăit intre 1870-1930.

 Bunica mea,tânara si visătoare,Margareta  Cretz l-a ajutat pe tatăl ei in biroul de avocatură.A trăit între 1886-1949.

 Catarina Marotti (1849-1927),casatorită cu avocatul Ambrozius Crețiu.Tatăl ei era italian din Trieste,Antonio Marotti,mama era nordică,de origine germană, Stoeckel Ecaterina,ramasă orfană de ambii parinți.Tutorele ei era maestrul avocat la care tânărul Ambrozie a făcut stagiatura.Mamă a cinci copii,a murit la câteva zile după decesul sotului său.A fost o minunată poveste de iubire despre care sper să ajung să scriu.

Fratele bunicii Margareta,Georgiu Crețiu,a studiat teologia la Budapesta,a absolvit si a murit tânar.

 Vioara Maria Crainic,mama mea,foarte tânără.

Agronomul  Sever Crețiu,a studiat la Cluj ,n-a avut familie .Și-a practicat profesia în Bihor,specializat în viticultura.A murit prin 1930,îngrijit  de sora lui Margareta,bunica mea,la 60 de ani.

Margareta Cretz casatorită Crainic,pe la 1900,poate câtiva ani după 1900.Se vede și  moda timpului.

 Unchiul mamei,Georgiu Crețiu 1868-1897,student la Budapesta,absolvent de teologie greco-catolica,sensibil,a murit in urma unei răceli.Se murea ușor atunci.

 Fotografie cu ''Memorandiștii".Printre fotografiile de familie,erau cinstiti de românii dornici de emancipare culturala,nationala....In familiile Crainic si Crețiu se considera ca au avut participanți la mișcarea memorandistă.

 Victor Creț,jurist si prim pretor la Beius, în anii 1930,și-a incheiat socotelile cu lumea ,nerezistând la șantaj.(1873-1933)

 Georgiu Crețiu,teolog,puțin inainte de a muri,singurul care a moștenit frumoșii ochi albaștri ai Catarinei Marotti Cretz,mama lul.Au mai avut un frate(patru baieti),pe Eugen(1872-1882).

 Vioara-Maria Crainic,casatorita Catrinu,profesoară la Beiuș si Oradea,studii de istorie și geografie.
Nepoata lui Ambrozius Crețiu,fiica Margaretei Crainic și mama mea.

Eufemia Crainic,avocată la Beius,soră cu bunicul meu Aurel Crainic.Sensibilă,nonconformistă,avocata oamenilor năpăstuiti și săraci.Mai jos,în uniformă austroungară,Szever Kretz,Sever Creț cum am scrie astăzi.Nu-l știam așa,dar am găsit o mică inscripție pe această poză,probabil a notat bunica mea Margareta Crainic.A trăit între 1870-1930,a fost agronom și  foarte bolnav în ultima parte a vieții.A studiat la Cluj.Dar voi reveni ,simt că am datorii față de toți acești oameni.Când mă gândesc că acum la peste 120 de ani trec zilnic prin fața Universității de Agronomie din Cluj,aceeași instituție în același amplasament ....ca acest unchi al mamei a cunoscut orașul Cluj în perioada când se moderniza,când erau demolate bastioanele medievale ale cetății....Un om frumos,fumător,probabil pasionat de profesia sa, a aplicat multe din cunoștințele sale agronomice și pe terenul agricol al familie Creț ,la vie,,astfel să asigure cele necesare unei gospodarii care poseda cai,vie,culturi de plante tehnice.Aveau  mașini agricole pe care le foloseau la muncile câmpului.Recolratul era o adevărată sărbătoare ,veneau tineri care erau plătiți bine,primeau mâncare și la sfârsit aveau masă festivă și joc.

Fotografii vechi de familie,despre care voi scrie ,nu mai au descendenti directi care să le poarte numele.

AvocatulAmbrozius Kretz sau Crețiu,1838-1927,juristul Episcopiei române unite din Beius.bunicul mamei mele.

Stau între sutele de fotografii pe care am încercat să le „digitalizez”, adică să le aduc mai aproape de noi şi prin posibilitatea multiplicării sau a comunicării lor, a difuzării lor într-un album pe care să-l public în blogul meu cu picturi accesibil pe internet. Memoria transmisă în familie, prin însemnări, scrisori, arbori ai strămoşilor, este mai străveche decât cele mai antice fotografii. Multe dintre fotografii păreau contemporane cu celebra imagine a poetului nostru Mihai Eminescu, prin moda hainelor, dar şi prin „poza” aleasă de fotograf. Mi-am plimbat mâinile peste maldarul de imagini, maronii-sepia, l-am găsit pe Georgiu Cretz, teolog absolvent (mort de tânăr, în 1868). Apoi am simţit parcă puţin parfum şi căldură şi l-am găsit pe Ambrosiu Cretz, avocat al episcopiei greco-catolice din Beiuş, tatăl teologului, dar şi al bunicii mele Margareta Cretz. Am deschis puţin un ochi şi o rază de lumină mi-a arătat-o pe bunica, ca pe un top-model de la 1900, graţioasă în poză, frumoasă (pianistă şi „funcţionară” în biroul avocaţial al tatălui său Ambrozie Cretz)

Instantaneu m-a atins amintirea dramatică a eroului Apostol Bologa, din impresionantul roman al marelui Liviu Rebreanu. Dintre fotografiile de familie privirea insistentă a bunicului meu, cu destinul său plin de încercări, mai norocos decât al eroului de roman, îmi conturează un portret curajos, portretul colonelului Aurel Crainic, bunicul meu, soţul frumoasei Margareta Cretz). Am mai sustras o fotografie, după tehnica cu care extrăgeam biletele de examen ca studentă, adică scoteam cel mai mic colţişor, aproape ascuns... L-am scos pe Victor Creţiu, jurist de profesie, prim-pretor în Beiuşul interbelic, bogat, iubit de cei mulţi, dar marcat de drame interioare. Frate cu Margareta şi fiu al lui Ambrozie Creţiu... Poate voi mai căuta fotografii ale Creţeştilor sau, măcar, voi evoca câte ceva despre ei, mai ales că nu au avut descendenţi...

Ambrozius Creţiu sau Ambrozius Kretz s-a născut în 1838. Este unul dintre cei 12 copii ai preotului român unit Georgiu Creţiu. Acest Georgiu Creţiu a fost un preot deosebit, cu studii de seminar, dar şi universitare la Budapesta, un om iubit pentru înţelepciunea şi omenia sa  dovedită în cei 41 de ani de preoţie. Paroh în Girişul de Criş (localitate aproape de Oradea) în ultimii 25 de ani premergători morţii sale, decorat de Împărat cu Crucea de Aur, a transmis idealuri de viaţă creştină bazată pe virtuţile care şi acum sunt la fel de perene, dragoste, nădejde, adevăr... Panegiricul de la înmormântarea sa, din 1868, în revista orădeană „Amvonul”, surprinde sentimental personalitatea sa, iar pentru cei de azi ortografia limbii române de atunci este istorie a evoluţiei curentelor latinizante ale timpului. Din familie ştiu că Creţeştii au fost 12 generaţii de preoţi şi, chiar dacă descendenţa lor teologică s-a oprit la Georgiu Creţiu, pe undeva au rămas urme ale unor destine autentice, armonioase, cu toate dramele de fapt fireşti omului. Ambrozius a făcut studii universitare juridice la Budapesta şi apoi a funcţionat ca stagiar şi secretar pe lângă un maestru avocat din Oradea. În casa acestuia şi-a cunoscut viitoarea soţie, pe Catarina Marotti. Fata era orfană, provenea din zona Trieste-Leibach (Ljubliana, azi), iar tatăl ei era inginer de căi ferate, Antonio Marotti (am actele de studii ale acestuia, toate cu „sehr gut” ‒ era de origine italian). Ambrozie şi Catarina Cretz s-au stabilit la Beiuş, unde Episcopia română unită avea domenii, o reşedinţă, dar şi şcoli confesionale în limba română foarte importante pentru ridicarea culturală şi socială a românilor. În biroul de avocat al lui Ambrozie Cretz, fiica cea mai mică a acestuia, Margareta Cretz (n. 1886) ajuta ca secretară, scria şi foarte frumos şi vorbea curent româna, maghiara, germana, era romanţioasă şi cultivată prin frumoasa presă românească a vremii, care promova cultura, educaţia şi perseverenţa în idealurile naţionale. A primit o educaţie aleasă, a luat lecţii de pian, iar muzica a însoţit-o până în ultimele clipe ale vieţii. Îşi începea ziua cântând cu vocea, probabil acompaniindu-se la pian, în faţa icoanelor pe care le avea în casă. Sau mergea în zori la biserică, unde, în frumoasa tradiţie creştină a familiei, se ruga pentru viaţa ei şi a familiei. L-a ajutat mereu pe tatăl său, în biroul avocaţial era blândă şi râdea mereu. Mai cânta, dădea adevărate concerte de pian, pentru cei ce se plimbau în serile de vară pe lângă casa familiei (existentă până acum câţiva ani în Beiuş, lângă spitalul oraşului). S-a căsătorit cu tânărul ofiţer de geniu Aurel Crainic, super şcolit în Viena, dar şi în Franţa, cu o personalitate şi o viaţă aproape demnă de un roman în care să retrăim anii premargători primului război mondial, formarea României Mari ‒ şi moderne, dar şi schimbările celui de al doilea război, cu dramele sociale şi politice, cu suferinţe mari pentru toate stările societăţii noastre.

Dar, revenind la avocatul Ambrozie Creţiu, a avut „doar” cinci copii, patru băieţi şi pe Margareta, singura fată şi cel mai mic copil. Mă rog, semnificativ mai puţini copii decât super familia preotului Georgiu Creţiu, tatăl său, unde erau 12 fraţi (majoritar fete, măritate în tot Ardealul de vest, cu mulţime de descendenţi cu care familia n-a mai avut cum ţine legătura). Idealurile lui Ambrozius Cretz se văd pe viu în insistenţa pe educaţie şi studii cu care şi-a condus familia, cei cinci copii. Sever Creţu a studiat agronomia la Cluj şi a lucrat în zona natală Beiuş. Nu a avut familie şi a murit în anii ˋ30, strângând mâna unei nepoate (mama mea) care avea atunci 4-5 ani. Georgiu Creţiu a studiat la universitatea budapestană, dar,  delicat fizic, a reuşit totuşi să termine teologia şi a murit şi el foarte tânăr, în 1897, aşa cum se vede pe monumentul funerar din cimitirul oraşului Beiuş. Aceeaşi situaţie s-a repetat cu un alt copil al familiei Ambroziu şi Catarina Creţ, care a făcut meningită şi a murit când era elev (Eugen). Alt fiu al familiei a fost Victor Creţiu. Acesta a studiat ştiinţele juridice, ca şi tatăl său, la Budapesta. A revenit în oraşul natal, lucrând în administraţie ca prim pretor (o funcţie care ţinea de organizarea administrativă din perioada interbelică). A fost interesat de carieră şi foarte devotat oamenilor pe care i-a ajutat. Dar în viaţa sa a apărut o legătură sentimentală (prejudecăţile considerând că era o legătură nepotrivită) cu menajera sa foarte tânară şi, fiind destul de vârstnic, nu a rezistat presiunilor, poate unor şantaje, şi s-a sinucis cu arma de vânătoare. Drame succesive în familia lui Ambrozie Cretz (ambii soţi murind la un interval de o săptămână, în 1927).

Margareta Cretz (1886-1949), unica fată a familiei avocatului Ambrozius Creţiu, a fost crescută cu grijă, educată frumos. A fost apropiată toată viaţa de fraţii săi şi de părinţii săi. Pierderea firească a părinţilor, dar şi dispariţiile premature ale fraţilor, fără familii şi descendenţi, au dus la obligaţii faţă de posesiunile familiei sale. A ştiut să organizeze exploaterea unor suprafeţe arabile, a unor case etc., necesare de altfel creşterii copiilor săi, traiului de zi cu zi. Căsătorită cu colonelul Crainic, om deosebit de capabil, dar pasionat de cariera militară, de studii istorice, plecat în misiuni grele (pe frontul din al II-lea razboi) şi pensionat abia în 1947, vremurile grele, de persecuţii sociale, de constrângeri materiale, au îmbolnăvit-o şi au răpus-o în 1949. A avut trei copii, pe Gheorghe Crainic (1922-1996), Vioara Maria Crainic, căs. Catrinu (1924-1987) şi pe Aurel Crainic (1928-1992). O familie iubitoare, cu grijă deosebită pentru „creşterea” spirituală, pentru cultură, pentru progresul şi emanciparea fiilor, dar, din păcate, cu puţină vitalitate şi rezistenţă fizică, neamul pornit din Ambrozie Cretz rămânând fără descendenţi direcţi.

Margareta Crețiu,1886-1949,fiica cea mai mica (din cei cinci copii)ai avocatului Ambrozius Crețiu.A studiat  pianul de la cinci ani și a fost secretară în biroul avocațial al tatălui ,scria frumos și cunoștea perfect câteva limbi străine.Elegantă,dupa moda anilor 1900 și bunica mea ,pe care din păcate n-am cunoscut-o.

Primii trei copii ai familiei Ambrozius si Catarina Marotti căsătorită Crețiu.

Margareta Cretz,căsătorită Crainic.In stânga,jos,monumentul funerar al lui Georgiu Kretz,cu ortografia anului 1897.

Un colț,chiar partea de sus a intrării in casa străbunicului meu avocatul Ambrozius Cretz.Aveam o imagine de epocă,cu casa pe la 1900(deocamdată nu o găsesc),Am intrat înăuntru,era prin 1998,am simțit spațiul,lumina,chiar atmosfera romantică a unei locuinte vechi de peste 100 de ani.Curtea interioară cu verandă,pivnițele generoase,decoruri în stucatură pe plafoane.....doar bătrânul avocat lipsea de la ora de lectură a ziarului,cu un pahar de vin roșu in față.

Mai jos am încercat să reproduc un arbore genealogic primit în aceste zile  de la domnul Dorin Murg,inginer din București.M-am bucurat mult,a fost o mare surpriză deoarece domnul Murg este descendent al familiei preotului Georgiu Cretz(Crețiu) tatăl avocatului Ambrozius Cretz,bunicul mamei,strabunicul meu,despre care am scris.Tenacitatea căutărilor rădăcinilor ,vizitarea cimitirului din Beiuș cu atenție pe înscrisurile de pe vechi pietre de mormânt,au adus la viața amintiri legate de frumoasa familie a preotului român unit Georgiu Crețiu,cu cei 12 copii.Cristina Crețiu are o istorie  vie ,dupa 150 de ani,după generații muncite de alte istorii suprapuse dar nu oricum,ci în urcușul pe calea vieții ,ca destin ,ca familie.Încerc să postez imagini care evocă familia Crețiu primite de la domnul inginer Murg.Este vorba despre necroloagele publicate în presa românească a vremii.Pentru pasionații de publicații vechi parcursul este valoros ,impresionant,evocator al unor stări care ,prin veridicitatea verbului comunică realitățile imperiului,evoluția sentimentului național spre ideal și împlinire ulterioară

Necrologul doamnei Cristina Popu,născută Crețiu,una dintre surorile străbunicului meu avocatul Ambrozie Crețiu,publicată într- unul dintre ziarele românești ale timpului.Toate aceste documente sunt primite de la domnul inginer Dorin Murg.Iar revistele le poate găsi oricine în colecțiile bibliotecilor universitare sau al bibliotecilor academice,cu condiția unor eforturi sau strădanii  necesare rememorării condițiilor premergătoare ale înfăptuirii Marii Uniri.

 Alt colț al casei lui Ambrozius Crețiu,îmi amintesc de construcții din spatele curții,care ar fi putut fi grajduri sau locul trăsurii.Acum am aflat că totul s-a demolat și s-a construit un centru comercial.Mai jos,mama mea,eleva,cu emblema pe mâneca stângă,liceul de fete din Beiuș,probabil prin 1941...

 Avocatul Ambrozius Crețiu,avocatul episcopiei române unite din Beiuș,vârstnic.Înainte de 1927 când a murit,la 89 de ani.Locul de veci,regret fotografia culcată,în cimitirul din Beiuș monumentul stă vertical de mai bine de 90 de ani.

 Pianul familiei Crețiu,prima a cântat Margareta,apoi fiica ei,Vioara-Maria și în final Margareta Catrinu.Are alți stăpâni acum,dar așa merge viața mai departe.Are intarsii si urmele unor baionete rusești care au încercat să scoată ornamentele.Urme istorice....

 Pianul l-a primit când avea cinci ani ,cea mai mică fetiță a familiei Crețiu,de la tatăl ei.Mai am mici amintiri ale acestor oameni,mama mea le diviniza,i-a cunoscut,au știut să dăruiască iubire și să lase urme în suflete .

 Acum,dacă am noutăți de la domnul Dorin Murg,descendent din sora lui Ambrozie Creț,Cristina,sa-i reiau pe acei mulți copii ai familiei  preotului român unit Georgiu Crețiu .soția sa,Ecaterina (1812-1868)este mama următorilor(după arborele genealogic)Amalia Crețu cas Nistor(1832),Emanuel Crețu(1833),AmbrozieCrețu(1838),Ecaterina Crețiu(1843)Elisabeta Crețiu căs.Popoviciu(1844)Ana Crețiu căs.Buzilă(1845),Cristina Crețu căs.Popu(1848) si o altă soră posibil casătorită Pop Silaghi de Băsești....Pe măsură ce voi studia arborele voi completa ,mai ales că poate găsim alte persoane care sunt descendenți ai aceste mari familii.Arborele pare promițător,adică cu bucurie descopăr că am amintiri ale unor persoane deosebite pe care le credeam doar prieteni de familie și de fapt ei erau legați și prin înrudiri cu familia mamei,ramura Crețu si Crainic.Dar tineretea și copilăria nu au apetit pentru genealogii,însă memoria înregistrează frumos,viu,sensibil lumea afectivă,vizuală a familiei.Mai jos revista Amvonul,exemplar păstrat de mama mea,unde este publicat necrologul pentru tatăl acestor copii,preotul Georgiu Crețiu(1800-1868).

Am mai aflat despre Georgiu Crețu(1800-1868) născut în Girișul de Criș,studii teologice la Pesta(1822-1824),hirotonit  in 1827,căsătorit cu Ecaterina Illes,paroh în Fiziș,Oradea,Piscolț,Girișul de Criș.Prins ca agitator în 1848,acuzat că a preamărit pe împărat,închis o lună,eliberat de armata rusă.A primit ordinul imperial Crucea de aur,fapt evocat la înmormântarea sa(date in revista Amvonul).Revoluția de la 1848 a fost pentru românii din Imperiul austriac,un război civil,cu suferințe .jertfe,cunoscute din istoriile scrise de Gh.Barițiu,din presa vremii.Familia preotului Georgiu Crețiu ,copiii săi,descendenții lor au trăit intens istoria lor,a noastră,cu lupte pentru dreptate socială,națională,pentru cultură și scoli,pentru o limbă română literară,pentru o istorie adevărată.

 Oare cine este acest domn care s-a fotografiat la Arad în 1887 și  în 1896,printre puținii care au notat anii sau cuvinte de afecțiune destinate lui Ambrozius Crețiu.Ar putea fi Ioan Popu soțul Cristinei Pop sau Georgiu Pop,soțul Veturiei,profesor la Arad.

O fotografie a Augustei Dragomir,nepoată a surorii lui Ambrosiu Creț,Ana Creț căsătorită Busilla.

Când eram copil,ne vizita le Cluj în locuința de pe str.Artelor.Amintirea ei se împletește cu poeziile scrise de ea,cu muzica cântată la pian compusă pentru aceste poezii.Romanțe de fapt,pe care le prezenta public în reuniunile amatorilor.Totul era frumos și emoționant,mai ales că Augusta era deosebit de inteligentă,cochetă,și îmi evoca viața culturală a Clujului interbelic.Verile și le petrecea la sora ei Veturica,la Oradea.A dus o viață în belșug  mare,(mama ei s-a casătorit cu Teofil Kesely Dragomir de Kapolnok Monostor,mare proprietar de pământ).O căsnicie frumoasă cu un medic,decesul fiicei sale Magdalena  i-a umbrit viața până la finalul ei.Dar a crezut în arta ei,tot până la sfârșitul vieții sale.(poeziile ei aveau farmec dar nu mai țineau pasul cu stilul de după 1945,erau in stilul cel mult simbolist  de după 1920,depășite ideatic....De la Augusta am amintirile ei despre Ambrosiu Creț,despre stilul de viață al  familiei unchiului ei,despre bunica mea Margareta...I-am facut un portret,în alb,așa cun era ,o inocentă romantică în vremurile apăsătoare ale anilor 70-80.

Portretul Augustei Dragomir,descendentă din Ana Creț,poetă,compozitoare ,apropiată 

de noi .Plină de amintiri,pianistă.

 Catarina Marotti,căsătorită cu avocatul Ambrosiu Creț,fiica lui Antonio Marotti inginer de căi ferate din Trieste și a Ecaterinei Stoekel,(germană din zona nordică,baltică).A rămas orfană,dar am găsit câteva fotografii cu rude de ale ei,din Lublijana,Oradea,dar despre care nu nu știu prea multe.

                   Rude ale străbunicii mele Catarina Creț,după modă de pe la 1900.

Un văr,care i-a trimis Catarinei o fotografie pe la 1864,cu câteva cuvinte de amintire,Adam.

Fotografie a strănepoatei Catarinei Creț,prin 1978,Margareta Catrinu (pictoriță și profesoară de pictură 

în Cluj)autoarea acestor amintiri sugerate de existența acestor fotografii păstrate cu drag in familie.

Destinul acestor vechi fotografii a fost fericit pâna acum(2020) deoarece au trecut cu bine  prin refugii,mutări,percheziții,ocupații de armate străine,pericole,necazuri de tot felul....și au supraviețuit,au emoționat au încurajat  peste ani....Ba au fost chiar modele pentru familie,,,,

S-au reintors picturile mele participante la expozitia de la Balcic,cu certificate de participare.